Ceaușescu n-a avut o personalitate complexă. Era un om simplu, ușor de deslușit, chiar previzibil în fața celor care-l cunoșteau îndeaproape, dar l-au caracterizat și unele detalii pe care puțini le-au observat. Unul dintre cei care i-au luat mai bine seama dictatorului este fostul ministru de Finanțe, omul care a avut titanica sarcină de a manevra finanțele țării după cum își imagina președintele României Socialiste că ar fi trebuit să arate. Puțin știu că, în anumite situații, dictatorul avea un tic nervos, dar care îi dezvoltase o calitate remarcabilă, cum numai Carol I s-a mai întâlnit.
Știu, ți se pare ciudat să-l compari pe dictatorul comunist cu unul dintre cei mai mari conducători ai României, Carol I de Hohenzollern. O să vezi că nu e deloc deplasată comparația. Vei vedea în rândurile următoare.
Omul care l-a studiat mai în detaliu este Petre Gigea, care a avut mai multe funcții în perioada comunistă: primar al Craiovei, prim-vicepreşedinte al Consiliului Popular Dolj, consilier al preşedintelui Nicolae Ceauşescu, guvernator al României la FMI şi Băncii Mondiale, ministru de Fnanţe, ambasador al României la Paris și ambasador la UNESCO. El povestește câteva dintre obiceiurile lui ‘nea Nicu:
„Nicolae Ceauşescu avea, la etajul I, un birou de lucru mare, de peste 60 de metri pătraţi, în care erau un birou din lemn sculptat, frumos, o măsuţă şi două scaune, plus o altă masă, mai mare, cu nouă scaune. La această ultimă masă erau anumite şedinţe de analize, cu doar câteva persoane. Erau cele mai dificile şedinţe, deoarece asta se întâmpla când el era supărat de vreo problemă şi chema doar câţiva miniştri sau demnitari de partid pentru analize urgente.”
Același Petre Gigea a devăluit două aspecte mai puțin cunoscute. Și aici apare comparația cu fostul rege al României, care e legată de punctualitate. Se pare că Nicolae Ceaușescu era exagerat de punctual. Nu se știe care această calitate a izvorât din ticul pe care-l avea sau invers:
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Pe pereţii biroului său erau două tablouri de Theodor Aman, Hora Unirii de la Craiova şi Mihai Viteazul primind solii turci cu daruri din partea sultanului Mehmet. Din acest birou mare se intra într-o sufragerie, acolo unde familia Ceauşescu, în jurul orei 13.00, lua masa de prânz şi, cum spuneam, apoi el dormea. Stabilea însă pentru după-amiază întâlniri cu demnitari de partid şi de stat şi era de o punctualitate nemţească, adică respecta ora la care te chema. Ca şi la şedinţe, unde era extrem de punctual. Avea un tic nervos, se uita mereu la ceas să vadă ce oră este… Avea un ceas rusesc, obişnuit. Nu purta verighetă, nu ştiu care a fost explicaţia!”