13:45
Probabil că multe dintre persoanele de vârsta a III-a își amintesc de taxatoarele din autobuzele ITB-ului de altădată, cele care îi îndrumau strident și repetat pe pasageri cu nefericitul îndemn: “Înaintați mai în față, să se închidă ușa!”. Acesta este un exemplu, din multe altele, de exprimare eronată constând în alăturarea inutilă a unor cuvinte sau a unor construcții cu același sens. Altfel spus, pleonasme.
Pleonasmele pot fi “lexicale propriu-zise” (Ex: E firesc și natural să mă întâlnesc cu prietenii la o cafea), “etimologice” (Ex: Fermierii au solicitat guvernului despăgubirea pagubelor produse de grindină) și ale formării cuvintelor (Ex: Șoseaua care leagă orașul X de Carpații Meridionali, la un moment dat, se bifurcă în două) sau “Cei doi soți conviețuiesc împreună de aproape 20 de ani”.
Pleonasmul poate lua formă “gramaticală” (Ea și-a redobândit vitalitatea sa). Atunci când este vorba de pronumele “el”/”ea”, prezența lui “sa” este inutilă. În categoria “lexico-gramaticală” se întâlnește exprimarea “dar însă” (Ex: Mi-aș putea lua câteva zile de concediu pentru o vacanță la Londra, dar însă vremea de acolo mă indispune).
De asemenea, “drept pentru care” este o îmbinare pleonastică ce trebuie evitată. Forma corectă este “drept care”. (Ex: A câștigat simultanul de șah, drept care i-a fost decernată medalia de aur). Dacă ar fi singurele!
Se întâlnesc atât în forma scrisă, cât și în cea orală: “mediul înconjurător”, pentru că mediul înseamnă natura.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Mai găsim “poate fi posibil”. Aici, verbul “poate” are deja înțelesul de “capabil”, “apt”.
“Nesilit de nimeni”. Adjectivul “nesilit” înseamnă făcut de bunăvoie, fără constrângere, deci prezența pronumelui negativ “nimeni” nu mai are sens.
“A relua din nou”. Verbul „a relua” ne conduce direct la a lua din nou. Inadecvarea este vizibilă.
Ca și în cazul expresiei “a colabora împreună”. E de la sine înțeles că nu poți colabora de unul singur la realizarea unei acțiuni.
“Și-a adus aportul”: ultimul cuvânt provine din franțuzescul “apporter”, care înseamnă “a aduce”. Sună rău adusul aducerii. (Ex: Echipa și-a adus aportul la promovarea acestui sport). Incorect. (Clubul de fotbal a avut aportul său la promovarea imaginii orașului) –Corect.
Este de reținut că în operele literare pleonasmul poate avea valoare expresivă (figură de stil), accentuând ideea prin repetare semantică: “Cobori în jos Luceafăr blând” (“Luceafărul” – Mihai Eminescu).
În exprimările populare, întâlnim adesea dublul pleonasm, cu rol de insistență. (Ex: Am auzit cu propriile mele urechi) sau (Am văzut cu proprii mei ochi).
Pleonasmul mai poate ajuta la caracterizarea personajelor în textul epic. (Ex: “Angel radios! De când te-am văzut întâiași dată, pentru prima oară mi-am piedut uzul rațiunii” – “O noapte furtunoasă”, I.L. Caragiale).
Alte pleonasme: “pubela de gunoi”, “epilog final”, “protagoniști principali”, “dar totuși”, “averse de ploaie”, “a împodobi cu ornamente”, “aterizare pe pământ”, “a șopti încet” etc.
