12:25
Karaoke. Unii dintre dvs. ați participat de multe ori la karaoke, v-ați distrat, ați și câștigat un premiu, dar nu v-ați întrebat niciodată cine se află în spatele acestei metode de divertisment care, în realitate, este una din faimoasele invenții japoneze.
Bazat pe cântarea diverselor melodii la un microfon, în timp ce versurile se derulează pe un ecran, karaoke, ca termen, reprezintă combinația “kara” din japonezul karappo (“ gol”) și “oke” (okesutora- orchestra), adică cei care sunt pasionați de acest show vor cânta fără orchestră.
Matt Alt, co-fondator și vicepreședinte al AltJapan,Co.,Ltd, o companie din Tokio, specializată în localizarea și adaptarea conținutului japonez pentru piețele de limbă engleză, inclusiv jocuri video, animație, benzi desenate și jucării, autor al cărții Pure Invention, unde descrie gadget-uri japoneze, a introdus și Nintendo Entertainment System pentru jocul karaoke.
În același timp, Matt (ca jurnalist) explică faptul că pentru o perioadă foarte lungă de timp mașina karaoke a fost considerată invenția unui anumit Daisuke Inoue, muzician și om de afaceri japonez, care dorea ca oamenii să cânte în baruri fara back-up live. Nu a brevetat sistemul, în schimb a fost numit unul dintre “Asiaticii cei mai influenți ai secolului” de câtre revista Time în 1999, pentru ca în 2004 să fie și câștigătorul premiului Nobel pentru pace, iar în 2005 subiect al filmul biograpfic japonez Karaoke.
Dar cel care a venit prima dată cu ideea karaoke a fost japonezul Shigeichi Negishi. Acesta a proiectat prima mașină în 1967. Matt Alt povestește că pentru publicarea unui articol, s-a întâlnit cu Negishi ( în vârstă de 95 de ani) care i-a prezentat Sparko Box și de la care a aflat că își începea ziua cu un cântec considerat un mod minunat de relaxare și de bună-dispoziție. Așa se face că în fiecare dimineață Negishi asculta emisiuni radio “Pop songs fără versuri” și cânta.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Mai departe, aflăm că în 1967, în timp ce se ducea spre compania producătoare de magnetofoane din suburbiile Tokyo, cu 8 piese, Negishi a avut idea de a conecta un microfon la unul din magnetofoane, ca să poată auzi o înregistrare a emisiunii radio ascultată zilnic. La 3 zile după, i-a dezvăluit șefului prototipul Sparko Box. A funcționat cum și-a imaginat.
Acasă, Negishi a dezvăluit familiei invenția sa . Apoi japonezul a decis să tipărească versurile, astfel încât cântăreții să le poată citi în timp ce cântau. Din acel moment, cântarea la un amplificator nu mai era destinată profesioniștilor.
Știind că invenția sa va avea succes, omul a început să caute un mod de comercializare, un distribuitor, care lucra pentru televiziunea națională NHK, cerându-i ajutor pentru găsirea casetelor de karaoke. Sparko box în lume s-a lansat sub diferite forme The music box, Night stereo, sau Mini jukebak.
În Japonia, în 40 de ani, karaoke a devenit o adevărată instituție. Pe lângă dimensiunea sa culturală, această activitate este o industrie în sine, care generează venituri semnificative.
În primul rând, karaoke din Japonia nu înseamnă doar o noapte sălbatică în oraș, pentru ca adulții să cânte și să consume beri la nesfârșit. A fost întotdeauna un joc foarte popular în rândul copiilor, începând din școala primară. Liceenii închiriază camere și petrec ore întregi, uneori întreaga zi, socializând, cântând în intimitatea unei săli de karaoke. Este distractiv pentru toate vârstele.
La fel ca izvoarele termale, templele și mâncarea, karaoke în Japonia face parte din viața distractivă pe care nu ați vrea să o ratați.
