Povestea cafelei sărate. Tradiția care a devenit una dintre cele mai puternice dovezi de dragoste

Căsătoria poate fi sărbătorită în Turcia cu mare fast sau în simplitate, însă cafeaua sărată este nelipsită. Evenimentul cununiei se caracterizează, însă, printr-o serie de ritualuri, muzică, mese delicioase oferite oaspeților.  O ceremonie de căsătorie, conform tradițiilor din țara întinsă pe două continente, respectiv Asia (97%) și Europa 3%), cum este Turcia, poate dura trei zile, timp necesar efectuării diverselor ritualuri/etape. Mai întâi, tinerii care vor să-și întemeieze o familie și pentru ca să le meargă bine căsnicia trebuie să obțină binecuvântarea părinților. Logodna este cea care marchează începutul ceremoniei de nuntă turcească.

Cafeaua sărată, tradiția plină de semnificații

Totuși, anumite tradiții ale mariajului turcesc pot părea ciudate în ochii unui occidental, dar acestea sunt rituri esențiale, plecând de la lacrimile miresei pentru a-și exprima tristețea la ieșirea din casa familiei sale, noaptea hennei sau graba de a călca primul piciorul, spre a se determina cine va domina în cuplu.

În spatele multor tradiții originale, de altfel, se ascund mesaje inedite, cum ar fi dovada dragostei puternice pe care o are un pretendent la mâna celei ce avea să-i devină soție. Potrivit unei tradiții turcești de lungă durată, înainte de pronunțarea logodnei, însemnând un acord verbal din partea părinților celor doi tineri, bărbatul se duce acasă la aleasa inimii, ca să-i ceara mâna, însoțit de câțiva membri ai familiei sale.

În timpul întâlnirii celor două familii, viitoarea soție pregătește cafea pentru toată lumea. Obiceiul “vrea” ca acea cafea pregătită pentru viitorul soț să fie de nebăut, deoarece va fi sărată și piperată. Viitorul soț trebuie să bea toată cafeaua, fără să se arate dezgustat. Aceasta înseamnă că pretendentul își arată disponibilitatea și că este gata să suporte tot felul de probleme ale vieții, asumându-și toate responsabilitățile, de dragul miresei.

Tradiția cafelei sărate ascunde destule povești, unele dintre ele destul de subtile. Pe vremuri, în Turcia, cuplurile se vedeau pentru prima dată în timpul ceremoniei organizate pentru a cere mâna miresei, fiindcă era vorba despre căsătorii deja aranjate.  Când fetei nu-i plăcea alesul, îi turna multă sare în cafea, ca să-i fie înțeleasă poziția, fără să se jignească la modul deschis. Dacă tânăra ezita, cantitatea de sare era acceptabilă, iar dacă era de acord cu viitorul soț îi făcea cafeaua dulce. Alături, adăuga un desert, pentru a intra și în grațiile părinților lui. Un mod discret, rafinat de comportament.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

De unde vine povestea: nu e chiar atât de veche încât să fie o legendă

Revenind la povestea de dragoste ce dă și titlul articolului, există una în spatele cafelei sărate. Osman Fevzi Bey, un înalt funcționar ce a trăit în perioada sultanului Abdul-Hamid al II-lea (a domnit între 1876 și 1909), se duce cu mama la femeia pe care o iubea, pentru a-i cere mâna. Foarte emoționată, tânăra, în timpul ceremoniei, a adăugat fără să vrea multă sare în cafeaua lui Osman Bey, în loc de zhăr.
Tânărul a înțeles că nu a făcut-o intenționat și a născocit o poveste ca să n-o facă de rușine. A spus că încă din armată era obișnuit să bea cafea sărată. Tânara i-a devenit soție timp de 50 de ani și a continuat să-i prepare cafea sărătă, nepunând niciodată la îndoială vorbele soțului ei.

Înainte de a muri, Osman Fevzi Bey i-a lăsat soției următoarea scrisoare:  “Draga mea Semahat, căsătoria noastră fericită a durat 50 de ani și a început cu această cafea sărată. Pe drept cuvânt, nu băusem până atunci cafea sărată. Dar tu, tu mi-ai pregătit-o, crezând că-mi place. Fiecare picătură era ca o otravă. Cu toate acestea, nu te-am făcut niciodată să-mi simți chinul. Pentru că, probabil, ți-ar fi fost rușine în fața mea. Atunci, mi-ar fi fost teamă că te vei supăra, iar viața ar fi fost mai amară decât cafeaua sărată. De aceea, nu te-am făcut să simți nimic”.