REPORTAJ Ce a schimbat Covid-ul pe Dealul Patriarhiei, de Sfântul Dumitru. În cât timp ajungi la racla cu ocrotitorul Bucureștiului

Alexandru Catalan / 26.10.2020, 19:16
REPORTAJ Ce a schimbat Covid-ul pe Dealul Patriarhiei, de Sfântul Dumitru. În cât timp ajungi la racla cu ocrotitorul Bucureștiului

Pelerinajul dedicat Sfăntului Dimitrie din acest an are un „farmec” cu totul aparte: e pe repede înainte! Toată lumea merge în pas vioi, iar distanța dintre Biserica „Vlădica din Prund”, de pe „Regina Maria” și până la moaștele sfinte, de pe Dealul Patriarhiei, se parcurge în mai puțin de o oră. Poate chiar în 45 de minute. Asta în condițiile în care un asemenea pelerinaj nu s-ar fi încheiat niciodată fără patru ore minim de stat la coadă, în vremurile „normale”.

”Sus buletinele!”. Cum a schimbat pandemia de COVID-19 pelerinajul la moaștele Sfântului Dumitru

Anul acesta, efectele pandemiei de COVID-19 au schimbat complet datele problemei. În primul rând „startul” se dă tot pe „11 Iunie”, tradițional, iar gardurile sunt aceleași din fiecare an. Dar totul începe în clipa în care realizezi că nu te poți așeza „la coadă”, deși luni la prânz numai despre coadă nu se poate numi amărâtul acela de rând din fața ochilor mei, fără să ai la tine cartea de identitate.

Trei jandarmi bine făcuți strigă din toți rărunchii, în ciuda măștilor sanitare purtate: „Sus buletinele!  Aveți cartea de identitate la dumneavoastră?!”. Chiar și buletinul de pe telefon este acceptat, totul e să demonstrezi că ești de-al casei.

Oameni, la pelerinajul la moastele Sfantului Dumitru
Oameni, la pelerinajul la moastele Sfantului Dumitru

Apoi, te așezi la rând și te trezești că nu vezi decât spatele celui din fața ta. Lumea nu pare deloc dornică de socializare. Nu mai auzi, ca-n alți ani, strigăte sau hohote de râs. Atmosfera a devenit mult, mult mai serioasă, deși există și persoane, inclusiv tinere, venite în mici grupuri.

Constat că COVID-ul ne-a făcut pe toți mult mai tăcuți. Încerc să-l provoc pe un jandarm la vorbă: „Cum e? Nu vi se pare că mergem prea repede!”. Individul nu-mi răspunde, dar un coleg de-al lui prinde ideea din zbor: „Lăsați că pentru Dumnezeu se pune și ăsta, mai pe repejor așa!”.

O doamnă trecută de 50 de ani din spate spune ca pentru sine: „Ce vremuri trăim, dom’le, ce vremuri. Ne-au îngenuncheat ăștia de tot!”.

Oameni, la pelerinajul la moastele Sfantului Dumitru
Oameni, la pelerinajul la moastele Sfantului Dumitru

Un jandarm versus o bătrânică șireată, la pelerinajul de la moaștele Sfântului Dumitru

Nu apuc să aflu despre cine e vorba fiindcă sesizez un mic conflict între un alt jandarm, la fel de tânăr ca și colegii săi, și o bătrânică. Una care a vrut să fenteze sistemul și să se așeze la coadă de pe la jumătatea rândului, strecurându-se printre garduri de parcă ar fi „tăiat sârma ghimpată a tranșeelor inamicului”. Jandarmul nu permite însă așa ceva și nu se lasă înduioșat de rugămințile bătrânei. O scoate politicos din rând, îi explică pe unde trebuie s-o ia și o avertizează să nu repete greșeala.

Privesc spre bulevardul de vizavi și-mi dau seama că și numărul celor care vând tufănele de toamnă sau mici buchete de busuioc, cu care să atingi racla sfântului la momentul oportun, e mult mai mic decât în alți ani. Cu doi, trei sau cinci lei ai dat lovitura pentru un an întreg, dar COVID-ul ăsta parcă nu ne lasă să avem nici bucuria asta.

Oameni, la pelerinajul la moastele Sfantului Dumitru
Oameni, la pelerinajul la moastele Sfantului Dumitru

Imediat după ce dau colțul spre Dealul Patriarhiei, studenții și voluntarii își fac imediat simțită prezența. Și, culmea, e așa cum scrie în comunicatele oficiale: sunt gata să-ți ofere mască sanitară, deși toată lumea are deja așa ceva, dezinfectant la cerere, puțină apă, indicații! Nici pe noua porțiune nu sunt mai norocos: aproape toată lumea tace, deși parcă la un moment dat am auzit în șoaptă o scurtă rugăciune.

Emoția crește în apropierea raclei cu moaște. Dar parcă și viteza! Număr cel puțin doi preoți care avertizează lumea despre raclă și ceva legat de atingerea sau sărutatul ei, dar nu înțeleg prea multe. Din oftatul celor din față pare că pupatul moaștelor e interzis. De, trăim vremuri grele, de pandemie!

Apoi pricep, trebuie să mă dezinfectez și dacă pup racla e cineva lângă mine cu sprayul de sfințire, aaa, pardon, de dezinfectare. Aleg să nu sărut nimic, ci doar să-l salut pe patronul Bucureștilor!

Până să mă dumiresc am și trecut de raclă. La final, primesc o pungă albă de hârtie, cu însemnele Arhiepiscopiei Bucureștilor, în care am o carte despre pelerinaje și o alta cu Acatistul Sf. Dimitrie. O amintire frumoasă, dintr-un pelerinaj covidit și pe repede-înainte!

Într-un fel, o recunoaște și purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu: „Totul decurge într-un mod neobișnuit, dar să alegem partea bună constituită din ordine, din rigoare și dintr-o absolut apreciabilă înțelegere din partea credincioșilor, inclusiv a celor care nu sunt prezenți”.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI