20:07
Ca mâine, pâlcuri de retrograzi, încremeniți în trecutul comunist, se vor aduna ca la plenarele PCR de odinioară să amintească celor dornici să-i asculte omagiile dedicate zilei de naștere (26 ianuarie) a fostului lor călăuzitor suprem: marele gângav tovărășitor voievod al republicii socialiste, pomenit după fiecare Ignat în Ghencea Militar de către nostalgici.
Ca parolă de intrare la osanale a strungarilor autogeni, scafandrilor de fose septice, căutătorilor de fier bătrân și inutilizabil prin tomberoane, musai un exemplar din stupida publicație „Scânteia” în buzunar. Pentru a nu fi disturbați de putrezii capitaliști vânzători de țară. Până atunci, barzii slovelor lingușitoare – Adrian Păunescu și V.C.Tudor – asudaseră cât pentru un întreg an în a-i dedica fostului ucenic al lui Gheorghiu –Dej poezii adulatoare de un dezgust total, maculând tot ce înseamnă genul liric.
Dacă printr-un imaginar scenariu demn de Dosarele X i s-ar aproba defunctului o oră de promenadă națională, un defect de muțenie ar pune stăpânire pe el. Peisajul oferit: firme cu mii de becuri colorate pe care scrie în toate limbile globului; mașini nervoase cu vitezometrul gradat în mile, leghe, yarzi; lăcașuri unde se mănâncă “fast” icre de Manciuria, rizotto cu organe de mamifer și escalop de escargot; manelo-canțonetiști bronzați la ghiers, galbeni în carate la coloana cervicală, verzi în bilete de bancă și violatori de timpan.
Nea Nicu învoitu’ și-ar da uluit cu bobârnacul în cozorocul șepcii colțațe ca o geamandură, văzând crupieri, rulete, jetoane transformate în acțiuni sau vile cu terenuri cât trei Santiago Bernabeu. Cam unde ar mai ținti cu pupila dilatată a năucire? La camarazii lui de luptă ideologică și proletară, demni discipoli ai torționarilor de cândva devenite carnasiere îmbrăcate în lână de țurcană.
Lichelele de atunci, cu clase egale celor ale unui malnutrit cititor de frunze de bambus din Burundi, au absolvit între timp trei școli într-una și aceea prin neprezentare. Au avut, însă, note mari la alte dexterități. Delatorie, minciună, șarlatanie, apetit la furt cu acte, escrocherie etc. Calificativul maxim obținut s-a înregistrat la materia “girueta”. Băieții de nouă și naivă societate și-au rotit găvanele către cuferele cu modernități.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Din inelul cu chei și șperacluri ale profilor de hoție le-au ales pe cele deschizătoare de cariere strălucind ca ochiul de calcan: servilismul, morga de cotei nefericit, temeneaua în unghi ascuțit, șoptitura în trompa lui Eustache. Ei bine, îi aflăm astăzi profesori universitari pe la facultăți de obicei particulare, că e mai lesne, cu doctorate copiate în domenii pestrițe, cum ar fi, economia gândirii, contrabanda cu rumeguș, contracepția la asinii scopiți. Mulți dintre ei și-au aranjat beizadelele prin bănci, directori în societăți de asigurări cu eșec garantat, societăți devalizatoare de “avut obștesc” (bun al tuturor din care niciun om de rând nu avea nimic).
Cum nicicând tupeul de urechelniță cu senzori nu le-a jucat vreo festă, îi bântuie invariabil tendința de a ieși la rampă. Cu cărți șchioape în subiect, auto-interviuri de salvatori de națiune, cursuri peltice pentru studenți cu dizabilități la învățătură. Stă în maladia lor din materia relativ superior organizată să fie văzuți în măreața lor nimicnicie. Ce ar mai putea zări strigoiul oltean în ceasul său de recreație paranormală?
Plutoane din US Army, jucând baseball lângă Constanța, foști pechinezi de curte ajunși dregători cu ștaif în Marele Divan, doze de crack în penare, bufanți cu sicofanți, stickuri XXX. Odată trecută-i uimirea, moroiul de Scornicești ar exulta observând cu neasemuitul său fler că râvna sa de “mândru cârmaci” al societății socialiste multilateral dezvoltată a dat roade. A lăsat urme. În toată politica de după suprimarea lui. Nu l-a ascultat pe Gorbaciov, cel care l-a chemat la Moscova și l-a sfătuit să urmeze Perestroika pentru a nu sfârși rău. În schimb,i- au eclozat ouăle lui de Godzillă românească. Victorie personală, fie ea și post-mortem.
În ultima secundă a periplului său, o voce spartă i-ar striga dojenitor din neant: “Hai acasă, stafie! Ajunge! Nu te mai mira atât! Doar ți-am spus cândva să le mai dai o sută!”
