Opinii. Mai avem foști securiști în funcții publice? Dacă da, unde și câți?

Dan Mlădinoiu / 07.04.2021, 15:16
Opinii. Mai avem foști securiști în funcții publice? Dacă da, unde și câți?

Recent, la mijlocul lui martie, deputatul USR PLUS și ministru al Economiei, Claudiu Năsui, a fost ținta unei moțiuni simple depuse, culmea!, de PSD, cu titlul “Fără securiști în funcții publice”. Încă un temei că nu avem politicieni de anvergură, ci politruci cu orizont îngust sau că democrația este un regim de experți condus de amatori.

Ce a realizat coloana a cincea în România

Ca o indemolabilă certitudine a acestei meschinării, care ne spune că prostia este incapacitatea de a te lua singur peste picior, le amintesc distinșilor pesediști că înainte de Revoluție, în România, au funcționat cu aprindere 14.300 de centurioni ofițeri ai poliției politice susținuți în epoleți de 455.000 de informatori. O invincibilă armadă!

Este cunoscut ce a “realizat” respectiva coloană a cincea (Quinta columna), de această dată, de extremă stânga, la apogeul său atins în anii ’50. O aripă autohtonă a temutului SS nazist. Atenuarea genocidului legiferat a avut loc mulțumită presiunilor Vestului. Cel ce aflase de atrocitățile la foc încrucișat comise aici.

Opinii. Mai avem fosti securisti in functii publice? Daca da, unde si cati?
Claudiu Nasui

Claudiu Năsui a dezvăluit în plenul Senatului că tatăl său a fost condamnat

Oricum, țelul fusese atins. Hienele roșii mursecaseră aproape tot ce li se ivise în cale. Neputința în fața răului înarmat este poate cea mai teribilă dintre umilințele la care este supus omul. Groaza, incontinenta panică ieșiseră din închisori, lagăre, colonii de muncă forțată disipată fiind în întreaga societate.

Revenind, acestei moțiuni “aiurea-n tramvai” depuse de PSD, brațul de acoperire politică al fostei Securități, conform căreia ministrul Năsui “are în spate securiști” și că este “un descendent direct dintr-o încrengătură de relații care își au rădăcinile în Securitatea comunistă”, demnitarul vizat a dezvăluit în plenul Senatului că tatăl său a fost condamnat prin sentința 272/13.04.1987 (postată pe Facebook) pronunțată de Tribunalul Militar București, la 7 ani de închisoare și confiscarea averii, subliniind că securistul care a pronunțat verdictul – Doru Viorel Ursu – a fost numit după 1990 ministru de Interne în Guvernul Ilescu – Roman.

Deputatul a trecut la contraatac

Mai mult, pe aceeași rețea de socializare, Claudiu Năsui a plasat sentințele de încarcerare la Sighet a bunicii sale, pentru că a ajutat rezistența anticomunistă, și a bunicului său, fiindcă fusese chiabur. Prin urmare, ruginita tactică de ordin comunist potrivit căreia o minciună spusă de multe ori ajunge să pară adevăr, încercată de gruparea cu gene lipite în spirala congenitală a trecutului regim, a căzut în cap.

În plus, deputatul a trecut la contraatac, depunând un proiect de lege la Senat privind crearea unui registru cu destinație publică a lucrătorilor Securității și rudelor acestora prin completarea O.G 24/2008 referitoare la accesarea propriului dosar și deconspirarea Securității.

Ceea ce dorește să facă ministrul este de salutat

“În primul rând, se extinde dreptul cetățenilor și al presei la informațiile privind legăturile inclusiv mijlocite cu fosta Securitate, deținând anumite funcții sau demnități, prin posibilitatea verificării calității rudelor până la gradul al III-lea. Totodată, se instituie un registru public al lucrătorilor Securității care să permită identificarea sau căutarea acestora, precum și transparentizarea legăturilor de rudenie ale lor cu persoane ce ocupă funcții sau demnități în statul român”, a declarat dl Năsui în Parlament.

Din punctul meu de vedere, ceea ce dorește să facă ministrul este de salutat, deoarece securiștii au avut cei mai importați doi ași în mânecă după Revoluție: banii și informațiile. Chiar dacă o văd ca pe schița unui eșec asumat. Am rezerve îndreptățite să cred asta.

România continuă să practice ascunderea prafului radioactiv securisto-cernobîlian sub covorul refuzului

În primul rând, punctul – forte 8 al Proclamației de la Timișoara lui 16 martie 1990 a murit la naștere. Apoi, textul legislativ al lustrației depus în vara lui 2005 în Parlament, deși adoptat de ambele camere, a fost retezat de “drujba” CCR prin sentință definitivă și general obligatorie, ca fiind neconstituțional. Fiindcă a venit vorba, când se trece la depolitizarea Curții?

Dacă ar fi numai acestea, însă există deja un registru al cadrelor Securității publicat pe pagina de internet a CNSAS, dar este incomplet din pricina unui cel puțin aparent inexpugnabil motiv. Anume, nici până la scrierea prezentelor rânduri, SRI și MAI nu au furnizat Consiliului menționat “dosarele de cadre”. De ce? Simplu! Mulți dintre securiști au fost/sunt activi, după 1989, în structurile de “siguranță națională“, iar dosarele lor sunt mai păzite decât seiful BNR. Acest “scut” al secretului de stat este foarte greu penetrabil, dacă nu imposibil.

Alte țări ce gravitau în mod vasal prin preajma “soarelui” sovieto-bolșevic și-au făcut demult curățenie în propriile ogrăzi pe tema în cauză, punând istoria în dreptu-i făgaș, România continuă să practice ascunderea prafului radioactiv securisto-cernobîlian sub covorul refuzului. Cu acarienii aferenți. La noi nu funcționează dictonul milenarului om de stat și general cartaginez, Hannibal: “Fie găsim o cale, fie ne facem una”.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI