Opinii. Când un necaz nu vine singur

Într-o țară cu un excedent bugetar de peste 4% te aștepți ca totul să meargă bine. Nu să “duduie economia”, așa cum afirma jucăria politică actualmente stricată, Tăriceanu, pe vremea când se luau credite cu buletinul, ceea ce a produs pagube cu cicatrici. Acel surplus nu provenea din investiții, ci din consum și milioanele de euro trimise în România de izgoniții fostului regim socialist.

Îi îmbogățim pe alții și sărăcim noi

Evident, mă refer la investiții menite să alimenteze motoarele unor manufacturi producătoare de mărfuri exportabile, capabile să aducă bancnote sănătoase economiei. Este de nivelul unui boboc de la ASE regula potrivit căreia un nivel crescut de lichidități provine dintr-o superioritate a exportului asupra importului. Altfel, îi îmbogățim pe alții și sărăcim noi.

De asemenea, se știe că pentru a-ți facilita desfacerea de mărfuri pe piețele lumii este necesar să-ți slăbești moneda națională. Între limite bine calculate. În România, leul a slăbit pe cale naturală, fiindcă a fost hrănit cu cartofi și fasole, nu cum i-ar fi fost necesar unei carnasiere construite pentru alt meniu.

Chiar dacă pandemia ne-a lovit de toți pereții, criza economică suprapusă peste cea politică au afectat cam tot ce mișcă pe la noi, nu avem voie să cădem pe un palier care seamănă cu o cabalină costelivă, ce gâfâie mișcându-și bietul trup. Agențiile mondiale de rating ne-au calificat pe niște rafturi de beci, undeva între corigență și repetenție. Sunt motivele pentru care ministrul Finanțelor, Cîțu, a declarat că după studierea și corelarea bilanțurilor pesediste din perioada 2017-2019 acestea vor avea linie directă către DNA. Pe bună dreptate!

Socialiștii din “dirigenția” Dragnea au furat cât i-au ținut cocoașele. Cu și fără acte. Dacă totuși s-a apelat la documente, au avut grijă să dea cu corector peste cifre, să șantajeze ori să-i îndepărteze pe cei care erau dispuși să concureze corect și transparent la atribuirea de contracte. Pe vremea lui Capone, gura revolverului era argumentul forte. În guvernările Dragnea, Tudose, Grindeanu, Dăncilă un pix și două apeluri telefonice, eventual codificate, rezolvau cine câștigă licitațiile măsluite încă din scutece.

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Impact.ro

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum s-a împrietenit cu medicul Ana Aslan

Firește, cu comisioanele de rigoare în procentaje direct proporționale cu valoarea proiectelor. De aici, ca o consecință firească, șomajul a ajuns la cote alarmante în timp, după trimiterea la plimbare a puterii clasei politice de stânga. Pentru că numărul celor rămași fără slujbe a depășit azi jumătate de million.

Nu sărăcia produce corupție, ci corupția produce sărăcie

Doar cei înregistrați, luați în evidență. Despre ceilalți doar Dumnezeu le mai știe destinul. Să ne imaginăm ce putea însemna pentru o economie vlăguită, în prag de veștejire, 40 de procente suplimentare la pensii, alocații dublate, alte pomeni sociale de tot soiul propuse de socialiști opaci la minte pentru sacul național numit buget: un duș cu cianură. Oricum nu ar fi plătit ei astfel de populisme, ci erau contribuțiile ghebarilor care mai aveau privilegiul de a semna o condică de prezență la lucru. În România, nu s-a încercat a fi om de valoare, ci de succes pe căi în răspăr cu legea. Guvernările pesediste nu s-au gândit o clipă că valoarea unui om rezidă în ce oferă el, nu în ceea ce este capabil să primească.

Ele au consumat fericirea acumulată în conturile personale, fără a o produce și direcționa către cei pe care i-au condus. Dar, în politică, prostia nu e un handicap. Dacă ignoranței îi atașezi refuzul de a dobândi cunoaștere, te afli la jumătatea drumului spre eșafod. Nu sărăcia produce corupție, ci corupția produce sărăcie.

În 2008, criza mondială a avut ca start al ei banca americană Lehman Brothers, cu active totale de 691 miliarde dolari și aproape 27.000 de angajați. Acum avem o molimă planetară, un an secetos cu acțiune directă asupra unei agriculturi în care câmpurile au fost irigate după metoda niponă “ia cana, na cana”. La care se adaugă multe și murdare crose la patina politică.

O zicătoare pupulară ne spune că tot câinele iese din iarnă, dar numai părul lui știe. Eu rămân optimist, ca un pesimist informat. Adică, o reciprocă a unei teoreme al cărei enunț este altul.