Opinii. Banul național trebuie să se învârtă cu cap, nu cu pajura năucită de lăcomie

Din sumedenia de motive pentru care țara aceasta merge poticnit, unul se detașează vizibil: sistemul fiscal. Într-un stat capitalist veritabil, factorul economic este crucial și îi dictează măsurile oportune celui politic. Legile de funcționare ale pieței libere sunt mai vechi decât roata și cât se poate de limpezi. Orice ignorare a lor determina eșecuri scump plătite.

Banul trebuie să se miște favorabil, dacă este inspirat mânuit, după calcule precise

La fel de reală este demonstrația conform căreia clasa de mijloc reprezintă liantul perfect între vârfurile avute și talpa muncii inferioare. Întreprinzătorii, mediul privat în general, asigură venituri substanțiale, dacă este încurajat, promovat sau cel puțin lăsat să-și joace rolul de forță motrice. În niciun caz șicanat. Nu e cazul României, din nefericire. Zicala cu biciul aplicat tot pe greabănul bovinei care trage se verifică în întreaga-i „splendoare”.

Crahul năpustit asupra lumii pe fond de maladie globală are o rezonanță sporită la noi. Cel puțin între Urali și Atlantic. Firește, nu aduc în discuție cazurile grave și de notorietate referitoare la națiunile cunoscute deja. Până acum, finanțiștii români de top au ridicat răul la pătrat. În goana lor după strânsură la buget, ca loviți de streche, au izbit în mai tot ce mișca.

Excepția se numește clientela de la business class. Acolo, pe ușa lojei gulerelor scrobite, unde se fac și se desfac jocurile economice pe bet-uri amețitoare, scrie: „Rezervat. Nu deranjați, se lucrează!”. Au aflat despre aceste privilegii, de discrepanțele cu iz segregaționist, și instituțiile internaționale creditoare.

FMI, Banca Mondială știu mai multe decât majoritatea românilor

Că le pasă ori nu, contează cât negru sub unghie. Ele dau banii, fixează dobânzile, după care asistă la spectacolul românesc. Cu totul diferit ar trebui să privească lucrurile ocârmuirea actual constituită. Rămâne de văzut. Nu e indicat să se avânte lacom asupra acelui costeliv mediu de afaceri comun de care aminteam. Ar fi și în contradicție cu principile liberale, cel puțin.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Până acum, conțopiștii socialiști  plecau dimineața din birourile lor capitonate cu topuri întregi de carnete destinate amenzilor. Ucazul era cunoscut mai abitir decât primele slove din Tatăl Nostru. Bani la pușculița bugetară cu orice preț. Au ființat și alte gărzi de centurioni fiscali dresate identic pentru „devalizarea” privatizaților. Material de tortură există din abundență. Nu mai puțin de 345 de taxe și impozite se abăteau ca grindina din toate direcțiile.

În pofida vigilenței de Argus cu mono-glaucom, evaziunea fiscală în România a atins cote absolut alarmante. A fost estimată la zeci de miliarde de euro. Cam câte pensii și salarii ciuntite echivalente ar fi fost onorate? N-ar mai fi fost proiectat acel sumbru scenariu de care ni se tot pomenește.

Un soi de scumpire la tărâțe. Asta făcea statul

Cu cât apăsa suplimentar pe grumazul „piticilor” economici, o altă supapă de supraviețuire a acestora își făcea apariția. Cine nu găsește canalul ocolitor trage obloanele și atârnă un imens lacăt pe ușă. Cu tot ce derivă de aici: șomaj adițional, lipsa încă a unui contribuabil la viitoarele colectări,scăderea puterii de cumpărare, bani ieftini născuți de inflație  s.a.m.d.

Cam la aceste concluzii au ajuns mulți analiști economici. Fiscul, de pildă, ar trebui să îndrume contribuabilii, să-i învețe ce trebuie să facă, nu să-i execute atunci când nu-și plătesc taxele. Cei de la Fisc, mă rog, ANAF-ul, nu joacă rolul de îndrumător, ci unul de mergi cu mine sau te iau. Japcă în cea mai exactă hidoșenie. Se duc, controlează și dau amenzi.

Cu tot CAS-ul, TVA-ul și sutele de impozite, taxe, biruri, contribuții (mai lipsea penalizarea pe celibat, acea tâmpă găselniță ceaușistă, aplicată pentru că nu dețineai nevastă sau soț) statul român a colectat mai puțini bani decât alte țări unde aceste dări, de multe ori categoric aberante la noi, sunt mai mici, mai puține, iar uneori deloc.

O epavă scufundată politic

Niciun paradox. Banul își caută singur drumul său, cum se mai zice, se ascunde în momentul în care teascul instrumentat de instituții fiscale stoarce cumplit și anapoda. E cazul evaziunii de care vorbeam. Cu aceste măsuri de sufocare aplicate, toată lumea iese în pierdere.

Semn că stahanovismul, cel puțin ăla bănesc, n-a sucombat în România, iar indiciile priceperii situației par a fi, deocamdată, departe. Se grăiește obsedant cuvântul „criză”. Motivul e cât se poate de serios, însă nu și măsurile de a-l ameliora. Ce-i drept, este încă prematur să se arunce cu sudalme și toroipane în nou constituita putere. Să sperăm că există mulți oameni în stare să aplice corect, judicios și oportun legile imuabile ale economiei.

Altfel, riscă o lamentabilă eșuare pe un banc de nisip în care nu sclipește aurul progresului, ci siliciul pauperității. Este exact ce au întreprins batjocoritor toate guvernările de sorginte comunistă de până acum. Furt, corupție, înfruptare din banul public, evaziune fiscală etc. Rezultanta? O epavă scufundată politic.