Norvegia și România – două țări, două cazuri, o diferență [Editorial]

Dan Mlădinoiu / 15.11.2020, 14:47
Norvegia și România – două țări, două cazuri, o diferență [Editorial]

Ziua de ieri, 14 noiembrie, a fost marcată de două evenimente cu aparte impact. Deși privesc domenii diferite, iar efectele sunt felurite ca esență, înfățișează în subsidiar și fidel modul profund determinant de percepție, de lucru, de aplicare a situațiilor din țările menționate. Într-una există preocupare și acuratețe pentru orice detaliu, organizare, comunicare, intervenție. În cealaltă, obsedantele “merge și așa”, „vedem noi, ne descurcăm”. În pofida faptului că lucrurile derulate sâmbătă sunt din punct de vedere al importanței departe unul de celălalt, puse între oglinzi paralele, descriu vechi stări de fapt.

Ce ar trebui să învățăm din ziua de 14 noiembrie, din tragedia de la Piatra Neamț și anularea meciului cu Norvegia

Să le luăm pe rând. La Spitalul Județean Neamț au pierit 10 oameni, alți șapte fiind grav răniți în urma unui incendiu produs la ATI, după ce această secție a fost mutată de la un etaj la altul. Fără autorizație, fără respectarea cadrului legal, fără verificări temeinice, fără măcar elementara anunțare a DSP, anterioare producerii dezastrului. Toate sub semnul lui “fără”. Adică, după ureche. Românește, la plesneală. După principiul, când ești surd, toate filmele sunt mute. Cel puțin stranie este declarația ministrului de resort, Nelu Tătaru: „Pentru situația de 30 de ani și pentru autoritățile locale și neimplicare cred că suntem vinovați toți din această țară, nu numai sistemul medical și numai autoritățile locale, fiindcă am acceptat 30 de ani să trăim într-o astfel de situație medicală”.

Personal mă simt ofensat de o asemenea expunere. Carevasăzică, sunt numai bun de legat la stâlpul infamiei pentru că m-am născut în România, trăiesc și muncesc în această țară, îmi îndeplinesc total și la timp condițiile de contribuabil la stat, împreună cu alte milioane de concetățeni, care le-am plătit și le plătim salarii macre și pensii inflamate demnitarilor de tot genul, nu am ratat niciun scrutin electoral din ’90 până azi, am ieșit în stradă la Revoluție, ca și la ultimele încercări măgărești ale clanului Dragnea de a trimite rule of law pe fundul Dâmboviței. În acest raționament, eventual, culpabil fiind, sunt pasibil de pedeapsă. Pentru a mă salva de o posibilă lapidare într-o piață publică, nu am decât două alternative. Mă alătur diasporei ori stau departe de oamenii negativi, deoarece ei au problemă la orice soluție. Îi transmit dlui ministru că malaria a fost eradicată, nu omorând milioane de țânțari, ci asanând bălțile, iar în țara aceasta nimeni nu s-a sinchisit s-o scoată din smârcul în care se află de trei decenii.

Sursa foto Tv Neamt

Regula se negociază, legea nu

Tot ieri, un news alert apărut aproape de miezul nopții ne anunța că naționala de fotbal a Norvegiei nu mai vine la București să-și dispute partida cu România din pricina infectării cu Covid a unui jucător. Subliniez, un singur jucător. Măsură de a nu-i mai trimite pe nordicii aflați în fruntea clasamentului grupei Ligii Națiunilor, cei ce au greblat cu noi gazonul la Oslo, încărcându-ne năvodul cu un înjositor 4-0, îi aparține guvernului din statul scandinav, mai exact, Ministerului Sănătății. Dincolo de faptul că acei oameni s-au gândit că gestul lor îi protejează pe adversari, adică pe noi, în regatul lui Harald al V-lea legea are rol de icoană. Este tabu. Cam cum scria Nae Ionescu: “Regula se negociază, legea nu”.

Cu toate că pentru urmașii vikingilor sportul ocupă o parte centrală a culturii lor (fotbalul, schiul, hocheiul pe gheață fiind în această ordine cele mai populare), cele înscrise în Constituția țării scandinave datând din 1814, inspirată din Declarația de Independență a Statelor Unite și Revoluția Franceză (1776), primează fără crâcnire în orice ramură a societății. Dintr-o scurtă intervenție a unui corespondent român de presă stabilit în Norvegia am aflat că aproape toată suflarea de acolo este afectată, nu și indignată. Nu au fost scandaluri, nu s-a dat foc, nu s-au spart vitrine. Au spus la unison: “Dacă așa a hotărât guvernul, ne resemnăm”. În acest moment, toate partidele norvegienilor au fost anulate, iar punctele accumulate au devenit zero. Când premierul lor, dna Erna Solberg, a zis stop, așa s-a procedat.

Ambele evenimente produse într-un interval de câteva ore relevă multe, cu toate că cel de la noi este o tragedie. Ele ne indică ecartul de ani lumină dintre un stat cu al doilea cel mai mare PIB pe cap de locuitor din Europa (după Luxemburg), al șaselea mondial, deviza “All for Norge” nu sunt cuvinte în vânt. Respectul pentru muncă, organizare, disciplină, comunicare, lege etc. și altul în care aproape totul se află sub semnul peticelii, instabilității, minciunii la nivel înalt, provizoratului ca alibi. Un adevăr trebuie știut mereu și rostit din când în când. În cazul României, până când?

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI