Monica Davidescu și Aurelian Temișan formează unul dintre cele mai stabile cupluri din showbizul autohton. Faptul că amândoi lucrează în domeniul artistic reprezintă un avantaj, ei reușind să se înțeleagă și să se adapteze mai ușor unul la programul celuilalt. Celebra actriță ne-a dezvăluit de ce nu poartă în acte numele soțului său, dar și cum au făcut față provocărilor la care i-a supus destinul.
Mulțumesc de întrebare. Sunt bine. Și mulțumesc divinității că suntem sănătoși cu toții. Am reluat majoritatea spectacolelor la capacitate maximă în sală, în plus am păstrat și multe din activitățile on line începute în pandemie.
Sunt zilnic la Teatrul Național unde repet și am mai multe spectacole în repertoriu: Incognito, Bârfe, zvonuri și minciuni, Luminița de la capătul tunelului, Allegro ma non troppo, Preșul, Livada de vișini și unde joc și spectacolele Companiei Concordia în zilele de luni – Eu te cred, dar…tu mă minți și Divorțul anului, tot acolo ajut la partea de organizare și regie la spectacolele muzicale susținute de Aurelian cu orchestra sau trupa de jazz
Mai mult, cu aceste spectacole – Eu te cred dar tu mă minți și Divorțul anului – în lunile mai și iunie mergem în țară: la Iași, Brăila, Pitești, Ploiești, Câmpina. Pentru doritori, biletele se găsesc pe mystage.ro si blt.ro, la casele de bilete si pe alte platforme locale. Bucuria mea este să văd spectatori fericiți la finalul spectacolului.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Am avut și noi o formă ușoară a acestui virus, dar am mers imediat la unul din centrele de consultații și tratament , am luat din prima zi tratamentul corect, am stat izolați în carantină o săptămână, și ne-am revenit foarte repede.

Nu am privit niciodată numărul 13 cu superstiție. Uneori mă lăsam influențată de cei din jurul meu, care mă avertizau că e zi grea marți 13 sau vineri 13, dar în timp mi-am dat seama că ziua e grea dacă nu știi să ți-o faci ușoară. Am avut spectacole cu maxim succes în ziua de 13 .
Hopurile noaste au fost rezolvate tot de noi doi căutând soluții împreună. Nu a fost niciodată atât de dificil încât să apelăm la ajutor din afară. Lăsăm noaptea să fie un sfetnic bun, de obicei, iar a doua zi lucrurile ce ți se păreau de nerezolvat pălesc din intensitate și își arată rezolvarea. Sarcina am pierdut-o după ce o aveam deja pe Dora. A fost o tristețe apăsătoare, dar am înțeles că trebuie să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ce mi-a dat și pentru ce nu mi-a dat. Și ne-am bucurat de ceea ce aveam.
Uneori , rar, mi se spune doamna Temișan, răspund la apelativ , dar cel mai adesea oamenii mă apelează cu numele meu. Ne-am păstrat numele fiecare.
La momentul căsătoriei eu deja activam în scenă cu numele Davidescu și era mai neplăcut să am un nume de scenă și altul în acte, în plus dorința tatălui meu a fost să aibă un băiat să îi ducă numele mai departe. Noi fiind trei fete … am decis să păstrez eu numele pentru el. Aurelian nu a fost incomodat de această decizie, m-a sprijinit și mi-a respectat-o, știe foarte bine cum e cu încurcătura cu numele de scenă și cel din acte. Dora însă poartă ambele nume Temișan-Davidescu.
Dora nu mai este un copil. Se transformă ușor ușor într-o prietenă bună pe care mă pot bizui pe deplin. Are mai multe laturi interesante, are aptitudini, dar încă se descoperă, se acceptă, se înțelege. Mai sunt câțiva ani până va alege ce vrea să facă în viață.