Marin Mihai, ultimul dogar din tată în fiu care nu și-a uitat meseria de bază. Bunicii şi străbunicii lui au avut aceeaşi meserie

Marin Mihai, ultimul dogar din tată în fiu. Nea Marin, așa cum este cunsocut de o viaţă oamenii din satul Remuş, judeţul Giurgiu, este dogar de când se știe, mai ales că bunicii şi străbunicii lui au avut aceeaşi meserie.

Marin Mihai, ultimul dogar din tată în fiu

Bărbatul a declarat că s-a născut în atelierul de tâmplărie al bunicului şi i-a plăcut această meserie încă de mic copil. Chiar și astăzi lucrează în mod tradiţional, cu uneltele vechi de o sută de ani. În plus, dacă îi dai o buturugă, reușește să cioplească din ea orice ai nevoie.

În prezent este unicul dogar din satele din împrejurimi şi la el vin oameni de-ai locului dar și din judeţele învecinate, deoarece practică o meserie care s-a pierdut odată cu trecerea timpului.

Sunt dogar, tâmplar universal, de când m-am născut în meserie. Spun asta pentru că şi tatăl meu şi străbunicii mei au lucrat meseria asta, iar eu m-am născut în atelier, la propriu, chiar aici. Am avut casa în spate, aici au stat bunicii mei. Şi stră-străbunicii mei, bunicii lui tata-mare al meu tot meseria asta au lucrat, tot dogari, rotari, tâmplari. Străbunicii lucrau rotărie, dogărie şi tâmplărie.

Rotărie, adică făceau căruţe. La finalul anului 1945, mamei mele i-a venit sorocul chiar în atelier, aveau atelierul în casă pe atunci. De când am deschis ochii, pe meserie i-am deschis. La 13 ani lucram singur rotărie, făceam roţi de căruţe, veneau căruţaşii din Giurgiu, lucram meserie singur, nu aveam probleme”, a povestit dogarul Marin Mihai, potrivit Agerpres.

Pentru că nu existau școli de ucenici pentru această meserie, a învăţat să fie dogar de la părinţii şi bunicii lui.

Impact.ro

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Impact.ro

Ce PENSIE are Klaus Iohannis, după 42 de ani de muncă. ȘOC total! Românii au...

Am furat meserie, pentru că tata, pe numele lui Gheorghe, nu a avut mâini după ce, în timpul războiului, a avut un accident de grenadă, iar eu a trebuit să învăţ meserie din ceea ce îmi spunea el sau din ceea ce vedeam la bunicul. Pe bunic îl chema Marin şi aşa mi-au dat şi mie numele, iar străbunicul Radu Mihai era născut în Gâşteşti, lângă Mihăileşti, tot la noi în judeţ. Dar tata-mare al meu, când s-a însurat, a venit aici şi a făcut o casă care era în spatele actualei case. Eu am trei surori, aşa că numai eu am moştenit meseria asta. Şi băiatul meu tot meseria asta a moştenit-o, el are atelier modern la oraş, în Giurgiu, dar eu lucrez tot tradiţional, a mai spus nea Marin.

Chiar dacă meseria de dogar este una extrem de grea şi dură precum esenţa lemnului cu care meşterul lucrează, nici copilăria nu i-a fost lipsită de sacrificii.

De la 13 ani muncesc în meseria asta, mi-a plăcut să lucrez eu, personal. Prima dată am învăţat rotărie, făceam roţi de căruţă. Aveam şapte ani, îmi curgea lacrimile pe obraji că mă punea tata-mare să fac pene, pe mâna stângă am 17 tăieturi. Eram copil şi nu mă duceam la joacă, pentru că mă punea să fac un sac de pene şi o dublă de cepuri. Aşa am învăţat meserie şi asta era joaca mea, nu să mă duc la copii. Niciodată nu îmi dădea voie la joacă. Eu nu am ştiut ce e aia copilărie. Aşa cum sunt acum cei din gimnastică, nu au avut copilărie şi chiar şi Simona Halep spune că ea nu a ştiut să se joace, aşa a fost şi copilăria mea. Nu îmi pare rău, pentru că am învăţat o meserie extraordinar de bănoasă, foarte bună, numai din asta am trăit, a mai spus meşterul.