Editorial

Lumea reală a lui Marcel Ciolacu. Editorial Alin Buzărin

Alin Buzărin 18.03.2021, 23:14
Lumea reală a lui Marcel Ciolacu. Editorial Alin Buzărin

În timp ce recita o moțiune împotriva ministrului agriculturii, căruia îi reproșa că ”trăiește într-o lume paralelă”, Ciolacu viețuia într-o lume profund reală, în care banii și adevărul ies întotdeauna la suprafață, chiar și de sub revere.

A-ți ține banii așa și acolo înseamnă mai multe lucruri. Că nu le dai prea mare importanță, că ignori buzunarele pe care croitorii le-au creat cu un scop, că nu pui niciun preț pe carduri, preferând foșnetul cash-ului sau cașului, sau, în fine dar nu în cele din urmă, că abia ai dobândit respectivele bancnote (nu contează cum și de unde!) și n-ai avut timp să le așezi ca lumea în portofel, sau măcar în buzunar.

Precum a treia mănușă a lui Zăroni

Nu e ilegal, nu e imoral, nici măcar nu îngrașă să ții bancnotele între cămașă și veston. Dar e cea mai grețoasă poză cu vreun politician român de la Zăroni încoace! Cine nu știe cine e respectivul, află acum: Remus Zăroni (1906-1962) a fost ministrul agriculturii în guvernul Petru Groza, pe considerent că era prieten și consătean cu eruditul doctor în Drept. Peizan până-n măduva oaselor, mocofan și incult, Zăroni a terminat a șaptea clasă primară când era deja ministru, apoi a absolvit și Agronomia, la 50 de ani. Liceul nu l-a mai făcut, că nu mai avea niciun rost după facultate. Mereu, Zăroni avea la la el trei mănuși. În două își vâra mâinile, pe a treia o flutura, crezând el, aristocratic.

Bancnotele dintre cămașa și haina lui Ciolacu sunt, de fapt, a treia mănușă a lui Zăroni. Același comportament de gherțoi, chiar dacă au trecut trei sferuri de veac. Să fii țăran e nobil, să fii meltean e o oroare, dacă mai vedeți vreun politician din lumea cât de cât electrificată apărând în public cu banii țâșnindu-i dintre lobii pulmonari, dați de veste, deși e puțin probabil să mai existe vreunul. Există Ciolacu și ne e de ajuns.

Lumea reala a lui Marcel Ciolacu. Editorial Alin Buzarin
Marcel Ciolacu

Fără șevalet și portativ

Babele țin banii în batistă, dar ele au mai mult mărunțiș. Neamul de traistă vâră chipurile lui Vlaicu (50), Caragiale (100) și Blaga (200) între cămașă și veston. Pe Eminescu (500), sincer, nu l-am observat, deși nu e exclus să fi fost și el pe-acolo. Cât despre Grigorescu (10) și Enescu (5), nimeni nu mai pune preț nici pe pictură, nici pe muzică. Atât ”Carul cu boi”, cât și ”Poema romînă” sunt pentru fraieri.

Ciolacu are șevaletul său, portativul său, nu e loc nici de acvaforte, nici de si bemol. La el, la ei, trebuie să simți foșnetul acela cauciucat, că nu-i bărbat acela care n-are un ban în buzunar. În sân, mai bine zis, acolo de unde, din când în când, îți vine să alungi duhurile rele.

Sistola și diastola

Tabloul, natura moartă cu politicianul român ținând banii în sân precum haiducii lui Șaptecai de odinioară, ne va însoți multă vreme de-aici încolo. Pinacoteca memoriei noastre va reține și va eterniza această imagine și prin ea va defini o clasă politică pe care o merităm, pentru c-am votat-o.

Banii lângă atrii și ventricule, să-i simți atunci când îți bate inima, să-i conștientizezi atât în sistolă, cât și-n diastolă, sunt semn c-am trăit degeaba și ne-am construit singuri o camarilă de neamuri proaste care umblă cu agoniseala pe jumătate dosită, pe jumătate la vedere. Nu doar pentru că ei trebuie să aibă, ci și pentru ca noi, păduchii ăștialalți, să știm că ei au. Și noaptea ca hoții, și ziua, ca oamenii cinstiți!

Urmăriți Impact.ro și pe
Alin Buzărin
Editorialist, un gazetar cu o vastă experianță în presa din România, Alin Buzărin semnează de două ori pe săptămână opinii și editoriale pentru Impact.ro. Cel mai probabil îl...