14:11
Harta comorilor naziste, disponibilă pe internet. Armata germană a ascuns, conform informațiilor, dar și zvonurilor, enorme cantități de aur și bijuterii jefuite din teritoriile ocupate, în ultimele săptămâni ale celui De-al Doilea Război Mondial. Un document cu amplasarea unei asemenea comori a fost făcut public de Arhivele Naționale din Țările de Jos (Olanda) și a declanșat o adevărată frenezie în rândul vânătorilor de comori.
Când pierderea războiului era inevitabilă, mai-marii conducerii naziste ar fi decis ascunderea unor importante cantități de aur și bijuterii în diverse locuri din Europa. Acestea au fost căutate în ultimele decenii de vânătorii de comori, dar și de oamenii de știință.
Când războiul s-a sfârşit, Aliaţii au descoperit că rezerva de aur a Germaniei de dinainte de conflagraţie valora circa 160 milioane dolari la acea dată. S-a dovedit că naziştii au furat aur în valoare de peste 600 milioane dolari din ţările ocupate, printre cele mai jefuite fiind Olanda şi Belgia. Doar o parte din el a mai fost recuperat, astfel că fascinația „aurului nazist” a rămas.
O hartă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial ce indică locul unei asemenea comori a fost prezentată recent publicului de către Arhivele Naționale din Țările de Jos, în cadrul evenimentului anual al „porților deschise” organizat de instituție, scrie iflscience.com.
Harta sugerează că această comoară este îngropată în pământ, într-o zonă din apropierea micului sat olandez Ommeren. Se crede că ea constă din patru cutii mari pline cu diamante, rubine, aur, argint și bijuterii care au fost furate de soldații naziști în timpul unei explozii la o bancă din orașul Arnhem din apropiere, în jurul anului 1944.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Harta, obținută de la un soldat german, după o acțiune de capturare a acestuia, în 1945 (după ce Olanda a fost eliberată de sub ocupația nazistă), s-a aflat până acum în posesia institutului olandez, iar dosarul de cercetare în care aceasta se afla a fost făcut public în urmă cu câteva zile, la expirarea perioadei maxime de 75 de ani în care informațiile puteau fi ținute confidențial.
În aprilie 1945, forțele aliate erau aproape de a elibera Arnhem, așa că soldații ar fi îngropat prada lângă Ommeren. Statul olandez a adus chiar și un fost soldat nazist înapoi în Țările de Jos după război, în încercarea de a descoperi obiectele furate, dar acestea nu au fost găsite niciodată.
Existența comorii nu a putut fi niciodată confirmată pe deplin, însă institutul a derulat mai multe încercări eșuate de a o găsi în 1947, potrivit unei declarații făcute pentru Reuters de Anne-Marieke Samson, purtător de cuvânt al Arhivelor Naționale.
„Nu știm cu siguranță dacă comoara a existat. Dar institutul a făcut o mulțime de verificări și a considerat că povestea este de încredere”, a declarat Anne-Marieke Samson.
De veridicitatea comorii sunt aproape convinși chiar și specialiștii. „Valorează câteva milioane”, a declarat Annet Waalkens de la Arhivele Naționale, pentru Omroep Gelderland. „Desigur, stimulează imaginația”, a adăugat istoricul Joost Rosendaal. „Faptul că există o astfel de hartă specifică este special”.
Prezentarea hărții a iscat o adevărată frenezie în rândul vânătorilor de comori, mai mult sau mai puțin profesioniști. Grupuri de căutători, înarmați cu detectoare de metale și lopeți, au împânzit câmpurile din jurul localității rurale Ommeren.
Situația a devenit atât de copleșitoare, încât municipalitatea din Buren a lansat o declarație pentru a explica că oamenii nu au voie să sape pentru comori folosind detectoare de metale. În plus, toate descoperirile arheologice trebuie să fie declarate, astfel încât oamenii nu vor avea voie să ia comoara pentru ei înșiși.
Interesul pentru „aurul nazist” a fost resuscitat în 2015, când Polonia a mobilizat chiar și armata pentru a da de urma legendarului tren cu 300 de tone de aur, metale prețioase, arme și documente secrete, pe care naziștii l-ar fi ascuns într-un tunel din Silezia Inferioară.
Cercetările s-au făcut pe o rază de 65 de kilometri în jurul tronsonului de cale ferată Wroclaw-Walbrzych, dar nu au dus la niciun rezultat. Cu toate acestea, dată fiind vasta rețea de tuneluri din zonă, mulți consideră că trenul există și încă așteaptă să fie găsit.
Tot în Polonia, în urmă cu doi ani, vânătorii de comori de la Fundaţia Podul Silezian au început săpăturile la un palat din secolul XVIII din satul polonez Minkowskie, în căutarea celor 10 tone de aur furate de mâna dreaptă a lui Adolf Hitler, Heinrich Himmler, șeful SS, dar nu au dat peste comoara sperată. Dar semnalări ale ascunderii aurului furat de naziști din țările ocupate au existat și în alte zone ale Europei, astfel că mulți nu vor renunța la căutarea acestuia.
