Harta comorilor care fascinează cercetătorii și astăzi: așa ajungi la naufragiile pline cu aur

Căutătorii de comori nu arată ca Indiana Jones și nici ca eroul din „Bibliotecarul”, dar rezultatele strădaniei lor sunt, adesea, încununate de un succes real. O zonă din Oceanul Atlantic, în special, fostă rută esențială în comerțul făcut de marile puteri de acum câteva secole, în special de Spania, a devenit un adevărat „cimitir” al navelor scufundate, dar pline de comori inestimabile, iar cercetătorii au făcut o hartă a amplasamentelor acestor nave seculare.

Harta comorilor care fascinează cercetătorii și astăzi

În zona Caraibelor din Oceanul Atlantic, Bahamas a fost insula pe care Cristofor Columb a ajuns în Lumea Nouă în 1492, dar spaniolii nu au colonizat niciodată zona. Însă ea a devenit o ”haltă” importantă în unele dintre cele mai proeminente pagini ale istoriei maritime moderne, de la coloniștii europeni și exploratori, la pirați și negustorii de sclavi.

O mare parte din bogățiile luate de cuceritorii europeni ai Americilor și transportate către Bătrânul Continent au trecut pe aici.

Din cauza acestei activități intense de comerț, dar și a apelor deosebit de periculoase, de-a lungul timpului, oceanul din zona Bahamas a devenit ”casa” epavelor de nave scufundate cu nenumărate bogății la bord.

Interesant este că spaniolii nu au colonizat niciodată insula Bahamas, care a devenit colonie britanică în 1718, când Imperiul britanic a reușit să pună capăt pirateriei.

Impact.ro

IMAGINI indecente cu Tania Budi au scăpat din telefon! Niciodată nu ai mai văzut-o AȘA

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Așa ajungi la naufragiile pline cu aur

Dar accesul la comorile de pe navele scufundate cu sute de ani în urmă – a căror valoare este estimată la multe miliarde de dolari, în banii de azi – nu este deloc facil. Astfel, o echipă de la Allen Exploration a creat o nouă hartă a epavelor găsite în jurul insulelor din vestul Oceanului Atlantic, ca parte a proiectului Bahamas Lost Ships.

Nu există un consens cu privire la numărul de nave care s-au scufundat în apele din Bahamas, cifrele variind foarte mult, estimarea maximă fiind de aproximativ 5.000.

”În ciuda profunzimii istoriei maritime a Bahamasului, niciun studiu nu a căutat în mod proactiv să cuantifice câte nave s-au scufundat în apele acestea. Se presupune că natura perfidă a acestor ape, împânzită cu recife joase și bancuri de nisip, situate în traiectoria uraganelor din Caraibe, a dus la un număr mare de pierderi de nave, poate chiar la un număr de 5.000”, se arată în raportul Allen Exploration.

Deocamdată, proiectul actual a găsit rapoarte clare despre un număr de 176 de nave scufundate, numai în perioada 1526-1976. Dintre acestea, doar 19 au fost localizate până acum.

”Decalajul dintre cele 176 de nave maritime observate în înregistrarea istorică și cele 19 epave pe care AllenX le-a descoperit până acum evidențiază adevăratul potențial al zonei. 89% din inventarul total este încă acolo, așteaptă să fie descoperit”, a declarat directorul AllenX, Dan Porter.

Câte epave au fost identificate

Anul trecut, Allen Exploration a descoperit o epavă încărcată cu aur în Marea Caraibelor, care s-ar fi scufundat în timpul Epocii de Aur a Pirateriei, plasată în perioada 1650-1730.

A fost vorba de nava galion spaniolă denumită ”Nuestra Senora de las Maravillas”, ce s-a scufundat în nordul insulelor Bahamas în 4 ianuarie 1656 și transporta un tezaur pentru regalitate, venind din Cuba. Vasul s-a scufundat rapid în apele Oceanului Atlantic, după ce s-a ciocnit de o altă navă și a lovit un recif, ducând la moartea a 600 de oameni.

O parte a comorii sale, aproximativ 3,5 milioane de obiecte din 8 milioane au fost salvate până în anul 1990, dar eforturile recente ale exploratorilor, care au folosit tehnologia modernă, au descoperit artefacte prețioase. Comoara a inclus obiecte din aur și argint, monede, borcane spaniole de măsline, porțelanuri chinezești.

Revenind la raportul Allen Exploration, din cele 176 de epave identificate, 3 datează din secolul al XVI-lea, 8 din secolul al XVII-lea, 10 din secolul al XVIII-lea și 145 din secolul al XIX-lea.

Numai câteva s-au scufundat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945. Majoritatea covârșitoare a acestor epave provine din doar trei țări: SUA (52%), Marea Britanie (24%) și Spania (13%).