Geniul lui Mihai Eminescu nu a fost singular în familia Eminovici. Sora mai mică a poetului, Aglaia, era de o frumusețe rară, calitățile sale fizice fiind umbrite doar de talentul său fabulos. I-a impresionat pe Ciprian Porumbescu și Titu Maiorescu, a fost curtată de bărbați importanți ai vremii, însă a avut un destin tragic.
Raluca și Gheorghe Eminovici au avut împreună 11 copii. Cel care avea să rămână în istoria culturii românești ca „Luceafărul literaturii”, Mihai Eminescu, vine pe lume pe 15 ianuarie 1850. Doi ani mai târziu, în ziua de 7 mai 1852, se naște Aglaia Eminovici.
Fata era preferata părinților, nu doar pentru că era de o frumusețe răvășitoare, dar și pentru talentul său. Aglaia Eminovici a fost o pianistă de excepție. A primit o educație aleasă, era citită și manierată și visa să devină actriță.
Cel care i-a susținut pasiunea a fost fratele mai mare, Mihai. Mergeau împreună la Cernăuți, la spectacole de muzică și teatru.
Din nefericire, familia Eminovici nu era un bogată, lipsa banilor obligând-o pe Aglaia să abandoneze cursurile universitare în domeniul muzicii. Continuă, însă, să ia lecții de canto.
„Într-o fotografie o vedem adolescentă, bucălată şi graţioasă. Mai târziu, însă, liniile se aspresc şi se usucă. Era conştientă de frumuseţea ei, dar era foarte solitară”, o descria George Călinescu pe sora mai mică a lui Mihai Eminescu.
Frumoasa Aglaia era nelipsită din cercurile intelectuale de la Botoșani, Suceava și Cernăuți. Așa l-a cunoscut pe nimeni altul decât Ciprian Porumbescu, pe care l-ar fi impresionat cu calitățile sale muzicale.
Se spune că un alt compozitor celebru, Teodor Flondor, ar fi compus chiar o serenadă pe versurile unei poezii a lui Eminescu, „Somnoroase păsărele”, influenţat de Aglaia.
Sora mai mică a lui Mihai Eminescu ajunsese să facă parte din societatea muzicală „Armonia”, susținând numeroase reprezentaţii şi chiar concerte la pian.
Talentul ei este remarcat de un profesor de la Suceava, Ioan Drogli. Deși avea 38 de ani, o cere în căsătorie pe Aglaia, care abia împlinise vârsta majoratului.
„Fusese măritată de tânără, la vreo 18 ani (7 ianuarie 1871), cu Ioan Drogli, profesor la şcoala normală de învăţători, care între 1875 şi 1882, fiind inspector districtual pentru judeţele Suceava şi Câmpulung, locuia la Suceava. Cu Drogli, Aglae a avut doi băieţi, Ioan şi George”, preciza Călinescu.
În timpul căsniciei, Aglaia își continuă cariera artistică. Susține concerte la pian și intră în lumea teatrului amator.
„Doamna Drogli, în special, declamă poemul „Domniţa şi Robul”, cu o exactitate de invidiat”, preciza un articol din presa locală suceveană, despre reprezentaţia Aglaei.
Rolul din spectacolul „Florin și Florica”, de Vasile Alecsandri, o aduce în atenția lui Titu Maiorescu, căruia i-ar fi cucerit inima, însă doar platonic.
În 1887, Ioan Drogli se stinge din viață. Văduvă, cu doi copii de crescut, Aglaia rămâne fără bani, aproape de drumuri. Trei ani mai târziu, se căsătorește cu căpitanul asutriac Heinrich Gareiss von Döllizsturm, şi trece la catolicism. Nu îl iubea.
Apoi, destinul o lovește din nou. George, fiul ei, se îmbolnăvește, trăindu-și restul vieții în sanatorii.
Aglaia, preferata părinților, femeia curtată de bărbați importanți ai vremii, un talent uriaș, este doborâtă de suferință și nefericire. Este diagnosticată cu o boală pe care ar fi motenit-o, morbul lui Basedow – o afecțiune autoimună a glandei tiroide ce se manifesta prin stări de indispoziţie şi deformări fizice.
Aglaia Eminovici își dă ultima suflare în anul 1900 – la 11 ani după moartea lui Mihai Eminescu – la Cernăuți, în casa în care locuia cu cel de-al doilea soț.