Fostul portar al FCSB rupe tăcerea. Care este realitatea despre conflictul Rusia – Ucrania și cum se vede de la fața locului: „Nu este nimic surprinzător pentru ei”

Valentin Cojocaru, fostul portar al FCSB-ului și Viitorului, a decis să vorbească despre cum este viața din Ucraina pentru el, mai ales în situația socio-politică din ultima perioadă. Acesta a ținut să puncteze că lucrurile nu sunt atât de grave precum sunt prezentate la știri, mai ales într-un oraș situat destul de aproape de granița de Est.

Fotbalistul a început dezvăluirile cu perioada pe care o petrece în Ucraina, mai ales că în vară a făcut trecerea de la Viitorul Constanța, actuala Farul, la Dnipro, în prima ligă din Ucraina.

„A fost contactat clubul de către Dnipro, printr-o scrisoare oficială, prin e-mail. Am văzut-o și eu. După au început negocierile, care au durat vreo 2-3 săptămâni. Din câte am înțeles, mă urmăreau de vreo 6 luni și s-au hotărât să înainteze o propunere clubului.Au fost și alte oferte: una din Liga a 2-a din Spania, de la Ponferradina, unde sunt Pașcanu și Anton”, a spus sportivul, într-un interviu exclusiv pentru playsport.ro.

Atunci când a întrebat dacă a preferat Ucraina ori nu s-a găsit înțelege între cluburi, acesta a fost sincer și a spus tot adevărul.

„Prima ofertă a fost din Spania, numai că am avut ceva probleme în negocieri. După, au venit și cei de la Dnipro în negocieri, după vreo 2 săptămâni. Atunci l-am sunat pe Alexandru Vlad, fostul meu coleg de la Voluntari care a jucat în jur de 3 ani la Dnipro și mi-a explicat tot ceea ce trebuia să știu despre club. Pe mine m-a încântat, adică mi s-a părut o oportunitate mai bună pentru a ajunge într-o cupă europeană, dintr-un campionat de primă divizie.”

Impact.ro

SORA lui Klaus Iohannis, apariție ȘOC! Românii au rămas uluiți când au văzut-o ...

Impact.ro

Imagine BOMBĂ cu Carmen Iohannis în costum de baie! Nimeni nu a mai văzut-o AȘA

În urmă cu ceva timp a mai fost împrumutat în străinătate, la Frosinone, Crotone și Apollon, însă nu a reușit să bifeze niciun meci la cele trei echipe. Însă de când este titular de bază la Dnipro, lucrurile s-au mai schimbat.

„Este foarte simplu. Când am plecat pentru prima dată din România, eram foarte tânăr, nepregătit, și este dificil să pleci din țara ta natală într-o țară străină la o vârstă atât de fragedă. Adaptarea, la fel, este dificilă. Cred că aveam 20 de ani. Italia are un campionat foarte puternic, era vorba de prima ligă.

Eu nu eram învățat nici măcar cu prima ligă din România, nu eram o prezență constantă la FCSB. Cred că asta a fost problema, n-am avut jocuri în picioare, nu puteam să mă bat de la egal la egal cu ceilalți colegi. Erau mai în vârstă, aveau o experiență mai mare și asta și-a spus cuvântul.”

Fotbalistul Valentin Cojocaru a vorbit și despre diferențele majore între Ucraina și România.

„Ei sunt mai occidentali. Au o mentalitate mai bună, sunt mult mai serioși. Acest lucru se vede și la juniori. Juniorii sunt mai pregătiți aici, când vin la echipa mare, muncesc, trag tare. La noi, din experiența mea, pe juniori nu-i prea interesa că sunt la echipa de seniori. Aici, dacă vrei la echipa mare, trebuie sa dai totul, altfel nu se poate.

E diferența foarte mare și din punct de vedere fizic. Dacă vezi un junior de 17 ani de aici și unul de 17 ani din România, nu-ți vine să crezi au aceeași vârstă. La noi, la prima echipă, sunt doi jucători de la juniori și joacă doar la seniori. Au o valoare destul de mare și îi păstrează la prima echipă, nu îi lasă să joace la under-19.”

Întrebat despre situația socio-politică din Ucraina, care aparent nu este tocmai bună, sportivul a ținut să facă câteva precizări.

„Pe tema asta pot să-ți spun un singur lucru: nu am habar de absolut nimic. Nu vorbește nimeni de un posibil, să spunem, război. Toată lumea este ca înainte, nu există panică, sunt învățați cu situația aceasta, pentru că se află de 8 ani în ea, așa că nu este nimic surprinzător pentru ei (n.r. – între Dnipropetrovsk, regiunea unde se află Dnipro, și granița de Est sunt aproximativ 450 de kilometri).”

Valentin a ținut să mai vorbească și despre faptul că nu există nicio diferență mare de organizare între România și Ucraina, cel puțin la Dnipro. Astfel că totul este destul de bine organizat, structurat, iar fiecare știe ce are de făcut. În plus, strictețea este la ea acasă.