Exclusiv: O româncă celebră a jucat în ”Cold Mountain”. Ce dezvăluiri face despre Nicole Kidman, cu care a fost față-n față

Elena Pădure este prima interpretă de muzică populară diagnosticată cu Covid-19. În vara anului trecut, artista a fost internată, timp de 14 zile, într-un spital din Brașov, iar necazuri cu sănătatea are și acum. Artista cu voce de aur ne-a povestit, în exclusivitate pentru Impact.ro, și despre filmările din 2002, când a făcut figurație în filmul de Oscar ”Cold Mountain”, cu Nicole Kidman și cu Jude Law în distribuție. Filmările au durat 10 zile, în Brașov. Elena Pădure are 71 ani și reprezintă zona Moldovei. Este din Bucovina, Vicovul de Sus, și locuiește în Brașov, din 1983.

”Am trăit singură o viață întreagă”

Ați avut Covid-19, vara trecută, ați fost prima solistă de muzică populară diagnosticată cu această boală. Cum vă simțiți acum?

Se resimte că am trecut prin așa ceva. Încă durerile de cap tot mai sunt, eu care nu am avut dureri de cap în viața mea. La începutul lunii martie, ar trebui să merg la control, la plămâni, deși eu nu am avut atunci nevoie de mască de oxigen. După ce am avut coronavirus, am mai rămas și cu o tuse, care și face efectul dimineața.

Cum vă descurcați, pe perioada pandemiei?

Am trăit singură o viață întreagă. Nu mă sperie nimic. M-am descurcat foarte bine și am devenit puternică. Singurătatea construiește un om puternic. Și nu îmi este frică în continuare de Covid-19, nu știu de ce. Bineînțeles că sunt atentă, port mască, dar nu sunt stresată. Încerc să ies cât mai puțin și nu în locuri aglomerate. În afară de biserică, în alte locuri nu merg.

Pe scenă de când nu ați mai urcat?

Am fost la o filmare pentru TVR 1, la Sibiu, la începutul lunii decembrie. Și acolo, tot cu grijă. Ne-au adus dezinfectanți. Dar nu am mai urcat pe scenă în fața publicului de un an de zile. Acum lucrez, am romanțe, tango-uri și cântece din nordul Bucovinei, și sper ca anul acesta să realizez un album. M-a sunat și azi un compozitor care participă mereu la ”Crizantema de Aur”, de la Târgoviște, ca să-mi ofere o melodie frumoasă, o romanță intitulată ”Mai rabdă inimă, mai rabdă!”. Și mi-a spus că ar fi bine să ne înscriem la creație cu această piesă, pentru ediția din toamnă a acestui eveniment muzical.

”Nicole Kidman mi s-a părut atât de frumoasă, cu un ten și o piele ca de porțelan!”

Ați făcut figurație, în 2002, în celebra producție de Oscar, ”Cold Mountain”. Ce amintiri aveți de la filmări?

Pelicula s-a filmat în anul 2002, la Zărnești. Am fost cu mai mulți soliști din Brașov, ca să cântăm în corul bisericii, în film. Printre noi era și o colegă mai grăsuță. Ea a rămas pe afară, la un moment dat, în timp ce noi stăteam în biserică și trăgeam duble. Se înfrupta din protocolul pregătit pentru noi cu mâncare, dulciuri și băuturi răcoritoare și mă striga la geam, ”Uite, Lenuțo, ce mănânc eu!”. Un moment haios a fost atunci când ieșeam din biserică cu toții. Trebuia să dea drumul la un porumbel, ca să zboare, dar pasărea se tot întorcea în biserică. Și s-a tot repetat filmarea, a durat nu știu cât, până ce porumbelul a zburat.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Cum a fost întâlnirea cu actorii Nicole Kidman și Jude Law, din pelicula de succes?

Când l-am văzut prima dată pe Jude Law, a fost la filmările acestui film. Veneam de la vestiarele acelea, aproape de casele americane și biserica în același stil al anilor 1800: ne-am întâlnit pe aleile acelea, era murdar și gândeam: ”Cine o mai fi și ăsta, cu hainele rupte? Noi nu știam tema filmului și de aceea am fost surprinsă și nici nu mi-a trecut prin cap, la prima vedere, cine este el. În schimb, Nicole Kidman mi s-a părut atât de frumoasă, cu un ten și o piele ca de porțelan! Parcă nu era din lumea noastră, ci coborâtă din altă lume. Era foarte frumoasă, mai ales în costumația aceea de epocă.

”Unii mi-au spus că sunt Edith Piaf a României”

Ați cântat mult în străinătate, în special în Israel. Ce amintiri frumoase aveți din acele turnee?

În Israel, cea mai frumoasă perioadă am trăit-o în Haifa, un oraș superb, unde am cântat, în anii 90. Cu patronii restaurantului în care am cântat am rămas și acum în relații de prietenie. I-am vizitat în ianuarie 2020, când am ajuns ultima dată în Israel, înainte de pandemie. Și în SUA am cântat mult, dar cel mai mult mi-a plăcut în California, la Los Angeles, la un bar în stil american, cu muzică country, unde m-a dus o prietenă de a mea și de-a lui George Rotaru. Toți erau îmbrăcați country, cu cizme de cowboy, femeile aveau rochițele acelea pe care le-am văzut în filme și cânta un artist. Stăteam cu toții la mese și veneau invitațiile la dans. După acea seară minunată, am zis:”Acum pot să mor!”. Și la noi, la țară, erau șezători, seri de dans popular. Din păcate s-au mai pierdut din aceste tradiții. O experiență la fel de frumoasă am avut-o tot în California, la Disneyland.

Ați susținut recitaluri și în America, ați avut un succes imens…

Da, am cântat timp de 7 luni. De Crăciun, veneam de la plajă și vedeam gardurile și casele împodobite de Sărbători pentru Nașterea Domnului și mi se părea așa de ciudat. Am sunat la radio la noi și am vorbit cu regretata Angela Marinescu și-mi zicea ”Aici e un ger…” iar eu stăteam la plajă, la soare. Era prin anii 99-2000. Acolo, vara e foarte cald și doar în sezonul rece se poate face plajă. Un naist din ”Ansamblul Ciocârlia” m-a invitat să cânt la o petrecere unde se strângeau toți cei care veneam la casele de vacanță să petreacă. Evenimentele pentru petrecăreți aveau loc la parter, fie la ultimul etaj al unor blocuri. Eu m-am gândit, ”Păi, ce să le cânt eu?” Și el a spus: ”Canțonete italiene, melodii evreiești, etc”. El m-a acompaniat la pian și vreau să spun că le-am cântat oamenilor, iar la final au venit câteva cucoane să mă întrebe în ce operă cânt, ca să vină să mă vadă! Au crezut că sunt cântăreață de operă și cânt la New York, la Metropolitan Opera, iar eu le-am vorbit despre folclor, folclorul românesc și nu mă credeau. Unii mi-au spus că sunt Edith Piaf a României. În Los Angeles am cântat pentru prima dată manele. Mi se cerea ”Aș da zile de la mine!” și mai era o melodie ”Un metru cub de bani” , care suna cam așa: ”Am o boală pe dușmani, să fac un metru cub de bani!”. În Florida, de Revelion, câțiva rromi mi-au făcut o ghirlandă din bancnote de 10 dolari, lipiți cu scoci, și mi-au pus-o la gât. Dansau câte o oră, pe sârbele mele”.