SPECIAL

Elena Ghica, o rafinată și frumoasă intelectuală româncă a secolului al XIX-lea. A fost biciuită de poliția rusă și decorată de Regele Carol I

Dan Mlădinoiu 27.09.2022, 10:59
Elena Ghica, o rafinată și frumoasă intelectuală româncă a secolului al XIX-lea. A fost biciuită de poliția rusă și decorată de Regele Carol I

Din păcate, istoria nu a fost deloc darnică în a prezenta unul dintre pesonajele de înaltă ținută ale acestui neam. Este vorba despre o rafinată intelectuală a Europei secolului al XIX-lea, Elena Ghica.

O doamnă cu numeroase realizări literare, cu studii privind problematica femeilor epocii în care a trăit, o tenace și consecventă susținătoare a mișcărilor naționale din partea de Sud-Est a bătrânului continent. Altfel spus, un genial diplomat al Balcanilor, al Orientului și al Țărilor Române în Occident.

Elena Ghica s-a născut la 22 ianuarie 1828, la București, într-o familie care a dat Ţării Româneşti şi Moldovei domnitori și mari aristocrați. Era fiica banului Craiovei, Mihail Ghica , fost mare vornic și ministru de interne, pasionat numismat, colecționar și arheolog, fondatorul Muzeului Național din București, membru al Societății de Istorie și Antichități din Odesa și a Caterinei Ghica, una dintre cele mai mari frumuseţi ale vremii, prima româncă traducătoare și publicistă, nepoata de frate a domnitorilor Grigore al IV-lea Ghica-întâiul domnitor pământean al Țării Românești după un secol de domnii fanariote-şi Alexandru Dimitrie Ghica.

Un mediu propice precocității

Și-a petrecut copilăria în palatul părintesc al lui Mihail Ghica, un prețios lăcaș în care erau adunate antichități, picturi, sculpturi. Biblioteca era una deosebit de valoroasă şi de dimensiuni impresionante.

Într-un asemenea aparte loc, ca şi în atmosfera de înaltă valoare intelectuală, Elena a avut ocazia să cunoască mari personalități ale vremii, precum: Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Ion Heliade Rădulescu. Elena Ghica era un copil minune. La numai cinci ani, descoperea tainele limbilor greacă veche și greacă modernă, ale limbii latine, francezei, italianei, englezei și germanei.

Educația intelectuală de bază i-a fost asigurată de către Gregorios Papadopoulos, profesor la Școala de Belle Arte din Atena și preceptorul francez J.A. Vaillant. Dascălul elen avea să fie pur şi simplu uimit de geniul ei precoce, afirmând: „Facultățile ei intelectuale s-au dezvoltat atât de rapid, încât profesorii însărcinați cu instruirea ei nu au putut păstra nici un alt elev la același nivel cu ea, în aceleași studii”.

În 1842, Noua Adunare Obștească răspunde mesajului domnesc cu o adresă în care era făcută o critică deosebit de dură domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica. Gheorghe Bibescu s-a folosit de prilejul ivit pentru a-l acuza că este „un albanez străin de țară”.

Astfel, plângerea a fost trimisă rușilor și turcilor, iar Poarta a decis o anchetă, ce s-a încheiat cu o întreagă suită de concluzii defavorabile domnitorului. Drept care, Alexandru Dimitrie Ghica a fost destituit la 7/19 octombrie 1842, printr-un firman al Porții.

Elena Ghica 1
Elena Ghica 

Exilul autoimpus

Toată familia lui Mihail Ghica s-a autoexilat în străinătate, urmând un itinerar întins pe șapte ani prin Viena, Berlin, Dresda și Veneția. Elena Ghica este primită, împreună cu părinții săi, la curțile nobiliare din Viena, Berlin, Dresda, unde a devenit unanim apreciată pentru rafinamentul intelectual și frumusețea ei răpitoare.

La doar 14 ani, Elena Ghica traducea deja „Iliada” din limba greacă în hexametri germani, lucrare care a și fost publicată la Leipzig, în Gazette Universelle.

În perioada exilului, a studiat pictură și muzică, istoria literaturii, sociologia, religia și s-a perfecționat în limbi străine. La 16 ani, picta în ulei pe pânză o lucrare semnată „Elena Ghica 1844”, „un peisagiu sălbatec luat în treacăt” din munții Bucegi.

Primele sale tablouri au fost expuse la Dresda, iar la vârsta de 20 de ani compunea muzică pe versurile poeziei lui Eliade Rădulescu „La Istru”.

Din punct de vedere intelectual, Elena Ghica dovedea preocupări extrem de variate. Aspectul său fizic impresiona în egală măsură. Scriitorul şi unul dintre biografii săi, Armand Pommier, remarca: „Figura sa de un oval perfect, cu o mare puritate a liniilor în toate detaliile lor, era strălucitoare, subliniată de tonuri roze, animată de ochi negri magnifici, ale căror priviri penetrante și vii respirau bunătatea și bunăvoința.

Părul șaten încorona fruntea sa largă și bine dezvoltată sub care străluceau toate luminile geniului”. În 1848, Elena Ghica se afla la Veneția unde și-a continuat lecțiile de muzică cu maeștrii Ciccarelli, Fanny Persiani, Balfi și Ronconi, și de pictură cu Felice Schiavoni și Kaufmann.

Căsătoria cu un nobil rus

La sfârşitul acelui an, Mihail Ghica s-a întors în țară, împreună cu familia sa, iar în februarie 1849, cea care îşi alesese drept pseudonim literar Dora D’Istria, se căsătoreşte, împotriva voinței părinților ei, cu principele Aleksandr Kolțov-Masalski, un tânăr locotenent rus, descendent al legendarului întemeietor al statului rus, Rurik normandul.

Elena Ghica se stabileşte, alături de alesul ei, la Sankt Petersburg, unde continuă să studieze şi unde impresionează nobilimea cu inteligenţa şi rafinamentul ei. Totuși, Elena, o adeptă a principiilor de eliberare a Principatelor, intrase în conflict cu mentalitatea societăţii ruseşti.

Mai mai mult, după invazia Țărilor Române de către Rusia, în 1853, a protestat cu vehemență, fiind foarte aproape de un exil în Siberia. A respins avertismentele de a-şi suprima opiniile, lucru care a dus, în anul 1855, la biciuirea ei pentru nesupunere, de către poliția din Sankt Petersburg.

La 26 aprilie 1855, părăsește Rusia, alături de fiul ei. Nu divorțase, dar, în fapt, era despărțită de soț. În iunie 1855, devine prima femeie care a escaladat vârful Moench din Alpii Elvețieni (4105 m), pe care a instalat drapelul valah alb-galben-albastru. Pe el era brodat cu litere aurii numele ţării sale dragi.

Onorată în Europa

În aprilie 1867, Camera Deputaților din Grecia i-a acordat în unanimitate și printr-o lege specială calitatea de cetățean de onoare al Atenei, fiind prima dată când această onoare a fost acordată unei femei.

Înaintea sa, doar Lord Byron primise acest înalt titlu. 1867 și 1868 au fost anii în care Elena Ghica a trăit în orașul La Spezia din Italia. De aici a cules impresii deosebite pe care le-a exprimat în lucrarea „Il golfo di La Spezia”, un ales studiu geologic, geografic, etnologic și paleontologic, de o remarcabilă erudiție. Apoi a cunoscut îndeaproape Elveția și Italia şi a locuit la „Villa d’Istria” din Florența, o casă pe care avea să o cumpere în 1870, devenindu-i locuinţă permanentă şi locul de întânire al unor mari intelectuali ai timpului.

Între 1875-1876 s-a aflat în România, prilej cu care Regele Carol I i-a conferit Ordinul „Bene Merenti”, clasa I, pentru „merite literare remarcabile” fiind pentru prima oară când o astfel de distincţie era acordată unei femei. Elena Ghica fost o entuziastă militantă pentru drepturilor femeilor și o personalitate ce a susţinut naționalitățile oprimate.

A schimbat scrisori cu Garibaldi, în care sugera un plan de federalizare a Balcanilor, ce i-ar fi cuprins pe italieni, greci, albanezi și români – descendenții pelasgilor de altădată.

A stabilit temeinice prietenii cu mari personalităţi ale timpului, precum regele Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei, Dom Pedro al II-lea D’Alcantara, împăratul Braziliei, Edgar Quinet, dar și cu patrioți albanezi cunoscuți precum Demetrio Camarda, preot al bisericii greco-unite din Livorno, Zef Serembe-poet liric albanez sau Leonardo de Martino.

S-a stins departe de iubita-i țară

Elena Ghica a murit la 17 noiembrie 1888, la Florența, în urma unei hernii netratate. Trupul său a fost incinerat, conform dorinţei ei, iar cenușa a fost depusă la cimitirul Trespiano din Florența.

În testamentul său a prevăzut ca o parte din avere să rămână Primăriei București, pentru administrarea Spitalului Pantelimon, ctitoria familiei sale, restul averii a fost lăsată pinacotecii și bibliotecii din Florența, iar Villa d’Istria a fost transmisă Primăriei din Florența spre a fi vândută în folosul Societății de Educație a Surdomuților din Florența.

Marele Nicolae Iorga scria în „Lettres de Dora d’Istria”- 1932: „Această femeie, de o rară orientare literară, cu o mare facilitate de scriitor, cu o curiozitate mereu trează și cu un devotament neobosit pentru cauzele cele mai nobile, naționale și sociale, care a fost Hélène Ghica”.

Personalitatea şi opera ei de excepţie au fost elogiate de mari personalităţi: George Barițiu, Gheorghe Ionescu-Gion, Cezar Bolliac, Angelo De Gubernatis, Enrico Panzacchi, Carlo Francesco Gabba, Schmidt Weissenfels, Adam Wolff, Jacques Thalberg de Scheikévitch.

Elena Ghica a fost aşezată alături de contesa Ana de Noailles, de Martha Bibescu și Elena Văcărescu, în scurta listă de prințese române care au impresionat Europa prin spiritul lor creator, prin cultura şi finețea lor. Din nefericire, istoria României pare să nu îi fi acordat locul meritat în filele sale.

Citește și Cine a fost doamna Ghica şi de ce a rămas în istorie. Un cartier din Capitală îi poartă numele!

Recomandare Video Impact.ro
Urmăriți Impact.ro și pe