Electricitatea din România, într-o lecție de istorie: cum am ”luat fața” țărilor dezvoltate înainte de 1900

Electricitatea din România, într-o lecție de istorie. În mintea multora, țara noastră, pare să fie una sortită etern subdezvoltării tehnologice, în raport cu marile puteri occidentale. Realitatea este însă cu totul alta: în multe direcții, România a dat tonul și a fost chiar pionier la nivel european sau chiar mondial. Iar în domeniul electricității, țara noastră chiar a fost un „deschizător de drumuri”, cel puțin în plan european,

Electricitatea din România, într-o lecție de istorie

Pentru mulți, România ultimelor două secole pare să fie una a subdezvoltării tehnologice, în raport cu marile puteri occidentale. Dar realitatea istorică este cu totul alta: în multe direcții, România a dat tonul și a fost chiar pionier la nivel european sau chiar mondial. Este și cazul domeniului electric.

Acum 152 ani, de exemplu, în luna iulie 1868 s-a desfășurat o reprezentație in cadrul Principatelor Unite, cum încă se numea țara, la Iași, numită „SOARELE ELECTRICU”. Prima reprezentație a avut loc într-o joi, pe data de 11 iulie 1868, aprinzându-se un „soare electric” în grădina casei logofătului Costache Sturza din Copou, acțiunea impresionantă având ulterior loc și in duminica zilei de 14 iulie 1868, conform elbielectric.ro.

Evenimentul s-a repetat peste aproape 5 ani, când în ziarul “Curierul de Iași”, ediția de vineri, 26 ianuarie 1873, la rubrica „Clubul Patinoilor” se aducea la cunoștință celor care doreau să patineze faptul că în duminica ce urma, pe 28 ianuarie 1873, va avea loc o cursă pe „ghiaţă cu Iluminaţiune Brilantă şi anume unu soare electric…”.

Dincolo de acestea prime încercări de folosire a curentului electric, lucrurile cu adevărat serioase încep să se întâmple la un an după proclamarea României ca Regat, sub domnia lui Carol I.

Cum am ”luat fața” țărilor dezvoltate înainte de 1900

În 1882, anul în care marele inventator Thomas Edison punea în funcțiune, la New York, prima centrală electrică din lume, acelaşi lucru se întâmpla şi la Bucureşti de către inginerul Henry Slade. Centrala era echipată cu generatoare electrice de curent continuu și cazane cu aburi. Ea a fost amplasată pe Calea Victoriei, pe locul actualei Biblioteci Centrale Universitare, peste drum de Palatul Regal.

Curentul electric era transmis prin LEA (linie electrica aeriana), cu conductori de cupru și izolatori de porțelan, lungă de 3km și o tensiune de 2kV. A asigurat iluminatul Palatul Regal din Calea Victoriei, iluminatul exterior al Teatrului National, Grădina Cismigiu și Palatul Cotroceni. O altă centrală a fost pusă în funcțiune, în același an, la Gara de Nord, pentru iluminarea incintei acesteia.

Dacă la Bucureşti s-a folosit mai întâi curentul continuu, la Timişoara a fost instalată, în anul 1884, prima centrală electrică de curent alternativ din România. În cadrul evenimentul din 12 noiembrie 1884 au fost aprinse 731 de lămpi electrice, a fost o premieră în Europa, lucru care a transformat orașul de pe Bega în primul oraș iluminat electric din Europa. E drept, la acea oră, Timișoara făcea parte din Imperiul Austro-Ungar.

În acea zi, lămpile incandescente cu filament din cărbune au iluminat un traseu stradal cu o lungime de 59 de km, o performanţă realizată în mai puţin de doi ani de către societatea Anglo-Austriacă „Bruch Electrical Company Ltd.”, cu sediul la Viena.

Castelul Peleș, primul electrificat dintre castelele europene

Tot în 1884, Castelul Peleș din Sinaia a devenit primul castel electrificat din Europa, apoi, la 9 decembrie 1894 au fost puse în circulație, în București, primele tramvaie electrice din țară. Primul tramvai avea indicativ 14 și urma traseul Cotroceni – Piața Sfântul Gheorghe – Calea Moșilor – Obor.

Acest lucru a poziționat Romania in topul primelor 10 țări din Europa care au introdus tracțiunea electrică în transportul public. Iașul, în 1899 și Ploieștiul, în 1902, au fost următoarele orașe ce beneficiază de energie electrică, în timp ce încă din 1887, la Craiova, fusese iluminat electric Teatrul Național.

În 1913 s-a inaugurat prima cale ferată electrificată de pe teritoriul actual al României, pe ruta Arad-Ghioroc-Pâncota și Ghioroc-Radna. Aceasta era prima din sud-estul Europei si a opta din lume. Până în 1939, producerea şi folosirea energiei electrice s-a extins la nivelul întregii ţări. Mijloacele erau totuşi extrem de rudimentare faţă de ce există acum. În 1930, în Bucureşti a fost pusă în funcţiune, prima dată, reţeaua electrică de distribuţie pe stâlpi de beton armat.

Primii paşi pentru unificarea sistemului se fac din 1950, iar pe 24 ianuarie 1959, la fix 100 de ani de la Unirea Principatelor Române, are loc şi „alipirea” la sistemul energetic naţional a zonei Moldova. După 1960, se pun în funcţiune centrale electrice mari, iar liniilor electrice de 110 kV li se adaugă linii de transport de 220 kV şi 400 kV.

Sigur, în perioada comunistă s-a trecut la faza marilor hidrocentrale și a început construcția centralei nucleare de la Cernavodă, Acum am intrat în epoca energiei verzi, când se încearcă valorificarea forței vântului și a căldurii solare, chiar și a valurilor ori mareelor, dar, într-o perioadă plină de provocări energetice, nu trebuie uitat că România a avut o lungă și solidă tradiție în acest domeniu, una ce trebuie valorificată mult mai eficient și în ziua de azi.