În urmă cu câteva seri am urmărit la un post tv o avalanșă de vibrări oarecum articulate ale aerului, aparținând lui Gabriel Oprea. Dintru început precizez că rândurile ce urmează nu au atributele unui text vindicativ și nici resentimentar. Era o emisiune cu caracter electoral în care fostul senator, ministru, prefect, părinte UNPR-ist și credincios pesedist uns de către A. Năstase își etala virtuțile pentru un post de deputat în viitoarea legislatură.
Acelea de om cu scundă statură morală. Tot ce a rostit în emisiune s-a aflat sub sintagma de obsedant amorezat: “interesul național”. Pentru că tot o amintea ca un intermezzo dintr-o melodie dogită de pe o placă zgârâiată de patefon plictisit de propria-i senectute, îi voi aminti “gealului”cu patru stele că acest interes național și-a găsit sensul real în faptele unor înaintași din elita istoriei românilor.
În purtătorii de fireturi prețioase a pașoptiștilor, în coroana de oțel de pe profilurile de monedă ale lui Carol I și Ferdinand Întregitorul, în discursurile suținute de Titulescu la Liga Națiunilor, în acel: “Ostași, vă ordon, treceți Prutul”! etc. În fața acestor câteva pilde, spusa lui Oprea G. aduce izbitor cu un carton pe care scrie “Avem vin fiert” aninat pe ușa unei spelunci sătești.
În interes național să-l fi protejat parlamentarii (feb. 2016) atunci când au votat pentru păstrarea imunității sale împotriva urmăririi penale dispuse de către procurorii DNA, pentru fapta penală de abuz în serviciu? Probabil că tot în slujba binelui popular și-a plagiat teza de doctorat, dar CNTDCU a fost ostil și neîndurător națiunii, parafând-o ca malversațiune.
La fel de nutritor benefic suflării românești se cheamă achiziționarea unui Audi A8 pentru protecția demnitarilor. Nu ne vor ei binele, tot binele și numai binele? Sigur că da!
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Capac la toate le pune însă moartea polițistului Bogdan Gigină, cel ce-și escorta prețiosul șef suprem pentru ultima dată. Fiindcă tot a fost și minstru al Apărării, mă gândesc că cei de la Poliția Rutieră ar fi blocat, la ordinul merituosului ofițer Oprea, până și tancurile sovietice în intersecțiile unui București dus imaginar în august ’44 în vederea unei “pârtii” către cartierul său general de acasă.
Câtă cutezanță dincolo de limita cuvenită, ca eufemism, trebuie să debordeze dintr-un om maxim vinovat moral de pierderea unei vieți și drama ireversibilă a unei familii, ca să ceri voturile românilor? Acesta este unul din efectele dureroase, de neiertat, ale sfidării, batjocoririi în ultimă instanță, a punctului 8 a Proclamției de la Timișoara, căreia i se adaugă, peste zeci de ani, demersul USR cu titulatura “Fără penali”.
Tupeul lui Oprea este pur și simplu scandalos atunci când afirmă că e nevinovat în cazul lui Bogdan Gigină. Strigător la cer și astrele lui. Apropos de stele, la o conferință de presă desfășurată acum câțiva ani, “gealul” a fost întrebat dacă știe pentru ce a primit ultimele două din cele patru însemne de grad de pe epoleți. Răspunsul a fost unul antologic: “Mi-au fost acordate de șefii mei. Dacă au considerat așa, înseamnă că le merit”.
Râvnitorul de mandat parlamentar, pensat ca la carte, avea pe masa din studioul tv o carte scrisă de un “maestru”, un delator al Securității – Ion Cristoiu – pe care urma să i-o ofere cadou realizatorului emisiunii. “Cu autograful meu” a ținut să sublinieze omul uniformelor. Tot el, gâtuit de emoție și o modestie de cabotin, a menționat că va candida “la cererea militarilor și polițiștilor din toată țara și mai ales din Capitală”, propoziție subliniată și de G4Media.
Încerc să-mi imaginez un ocean de uniforme vii cu caschetele sub braț și dreapta pe inimă, mișcați până la lacrimi în a-i solicita să ocupe un jilț în Legislativ. De asemenea, cel pentru care Revoluția s-a numit o lecție despre cum să-L apuci pe Dumnezeu de picior, s-a arătat “convins că va primi încrederea multor PATRIOȚI români”. Cuvânt mare, greu, secat de conținut de către un om cu suflet gol, un farsor al sorții, care vorbește incontinent, adept al șabloanelor lingvistice cazone, mic cu cei mari și mare cu cei mici. Un arivist prin definiție.
Prima familie ce-l va propune în cabina de vot se numește Gigină și sunt sigur că membrii ei o vor face în interes național.
