Editorial Alin Buzărin. ”Influencerul” Brâncuși, aniversat prin lingere pe toate părțile. 145 de ani de la nașterea marelui sculptor și măcar tot atâtea lingușeli publice fără niciun rost

Alin Buzărin / 19.02.2021, 22:11
Editorial Alin Buzărin. ”Influencerul” Brâncuși, aniversat prin lingere pe toate părțile. 145 de ani de la nașterea marelui sculptor și măcar tot atâtea lingușeli publice fără niciun rost

De Eminescu toată lumea știe că s-a născut pe 15 ianuarie. Dacă sunt puși să precizeze și anul, mulți dau din colț în colț, deși 1850 e destul de ușor de reținut. Dar acest 19 februarie al lui Constantin Brâncuși e destul de complicat, se fixează anevoie în cotloanele memoriei. Ca și personajul, de altfel. Bucureștenii, atunci când nu fac pe snobii, îl rețin mai degrabă, sinceri să fim, ca pe un cartier ANL de prin Drumul Taberei.

Noroc cu tanti Wiki

De aceea surprinde acut că în acest an, în acest 19 februarie, s-a declanșat, cu privire la Constantin Brâncuși, o adevărată isterie online, poate chiar peste cea care acum câțiva ani cerea românilor donații (nerestituite încă integral) pentru răscumpărarea Cumințeniei Pământului.

Cu mic, cu mare, persoane oficiale, miniștri, oficiali, demnitari, au ținut să posteze mesaje aniversare care se doreau emoționante. Toate ticluite însă după același calapod și având drept material bibliografic copy-paste-ul după Google și Wikipedia.

Editorial. ”Influencerul” Brancusi, aniversat prin lingere pe toate partile
Constantin Brancusi

Păsărici pe creier

Au reacționat nu numai figurile publice, ci și mulți oameni de rând, dornici să epateze, să-i vadă cei de pe Facebook, din lista de prieteni, dar și prietenii acestora, cât sunt ei de culți în cap, cât de cunoscători de Domnișoare Pogany se află și câte Păsări Măiastre le zboară prin interiorul cutiei craniene. Păsări, dar și multe păsărici.

Unii dintre zeloșii postaci de ocazie probabil că habar n-au că Poarta Sărutului nu e chiar lângă Coloana Infinitului, ci la un kilometru-doi mai la Răsărit de ea, iar pe Masa Tăcerii au lăsat coji de ouă într-a opta, când au fost singura dată în viața lor la Târgu-Jiu, într-o excursie cu clasa și cu tovarășa dirigintă.

La Montparnasse, birjar!

Să revenim la oficialități. Întâmplare autentică, povestită de cineva. Deschizând I-Phone-ul de serviciu de dimineață, un ins bugetar a aflat ce și cum cu aniversarea brâncușiană și a opinat că instituția care-l hrănește ar trebui negreșit să se plieze pe solemnitatea momentului și să depună o coroană la mormântul marelui sculptor.

Informându-l colegii de birou că gorjeanul nu e înhumat nici la Bellu, nici la Sfânta Vineri, ci nițeluș mai încolo, la parizianul Montparnasse, printre alte câteva sute de repauzați care figurează în Larousse, eruditul de ocazie a bătut în retragere. Poate și pentru că nu știa dacă urmează sau nu să intre în izolare după revenirea din Orașul-Lumină!

Cîțu, cultură și cumpărături

Cu atâtea probleme pe cap, tichete de vacanță, tăieri din stânga și din dreapta, după ce a revenit de la târguielile unde a fost surprins de neobosiții paparazzi (îmbrăcat în tricou cu Metallica, avem premier rocker, ce mai!) șeful Guvernului și-a hrănit spiritual postul zilei de vineri compunând și Domnia Sa un mesaj în care ne spune ce și cum cu opera brâncușiană. Măcar textul lui Florin Cîțu e decent, nu sare dincolo de pârleazul măsurii.

Lider detașat al compunerilor tematice cu mesaj brâncușian e însă ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu. Într-un expozeu kilometric vorbitorul navighează cam în derivă printre idei, însă nu ajunge la niciun țărm. Eșuează lamentabil într-o frază care va deveni involuntar memorabilă. Întâiul ocupant al modernului sediu din coasta Herăstrăului spune nației că ”Brâncuși poate fi socotit un influencer al timpului său”. Aoleuuu, operațiiia! Brâncuși nu suporta să i se spună ”Maestre”, iar românii care treceau pragul modestei sale case pariziene i se adresau cu ”Nea Costache” sau ”Moș Costache”. Dormea pe laviță, făcea mămăligă la tuci de afuma toată strada, cocea floricele de porumb în spuza din vatră și uite-l acuma influencer, alături de Selly, de Dana Budeanu și de alte rateuri contemporane. Te iei cu mâinile de cap, nu alta!

Ruinele de la Hobița

Să fie vreo patru ani de când am ajuns ultima dată în nordul Olteniei. Am găsit atunci Casa Memorială din Hobița (nici măcar nu e cea originală, în care s-a născut, actuala fiind reconstruită de neamuri la jumătate de veac de la nașterea sa) într-o stare jalnică. Neîngrijită, cu acoperișul spart, cu gardul prăvălit într-o rână, cu bălăriile omniprezente în întregul peisaj și cu, pardon, privata din fundul curții jelind în așteptarea vidanjei.

Oare de torentul acesta de nimicuri verbale avea nevoie memoria marelui român, sau de un cui bătut în acoperiș și de o ulucă din gard îndreptată?

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI