08:57
O problemă de-a dreptul vitală, existențială și urgentă zguduie societatea. Anume dacă elevii pot oferi profesoarelor, învățătoarelor, educatoarelor, colegelor, candidele mărțișoare ale fiecărui început de primăvară. Trebuie neapărat să elucidăm această dilemă, să întrebăm forurile în drept, eventual să se întunească Legislativul în sesiune extraordinară și să se pronuțe!
Întâiul combatant al interzicerii nevinovatelor obiecte legate de șnurul alb-roșu a fost un domn secretar de stat la Educație, pe numele său Sorin Ion. Mânat în luptă de cele mai nobile și mai eficace principii ale luptei anti-Covid, mai-înainte-numitul a ieșit în public cu aplomb, tunând și fulgerând împotriva secularei tradiții, socotind-o ca pe un iminent focar de infecție, ca pe un pericol imediat, generator de hecatombă.
A spus că mărțișoarele însoțite de flori (ghiocei, brândușe, zambile, probabil că acestea sunt elementele de regn vegetal la care s-a referit) sunt, în opinia neînduplecatului vorbitor, obiecte personale, or schimbul acestora între persoane constituie o flagrntă încălcare a normelor sanitare! De ce nu, chiar o chestiune pasibilă de sancțiuni și chiar de pedepse, câtă vreme putem asocia oferirea unui mărțișor cu penalul și venalul paragraf care se referă la ”zădărnicirea combaterii bolilor”.
Furtuna iscată în ligheanul iminentei veniri a primăverii a fost potolită, slavă Domnului, de însuși ministrul Educației, Sorin Câmpeanu. Sesizând globalismul excesiv al subalternului său, care pentru a arăta cât de fidel suporter al respectării legilor este, mai avea puțin și interzicea și băutul apei sau respiratul în unitățile de învățământ, ministrul a intervenit și a spus că se pot oferi fără probleme mărțișoare, ba mai mult că mărțișoarele sunt obiecte personale în măsura în care se încadrează în aceeași categorie, a obiectelor personale, și lucrările de control, care ajung în mâna profesorilor după ce vor fi fost frământate îndelung, în prealabil, de mâinile elevilor. Carevasezică e mai personal un mărțișor decât un extemporal? Firește că nu, numai că dorința de aliniere la retorica la modă a domnului secretar de stat îl poate face să fie astfel.
Stringenta temă a mărțișorului în școli n-a scăpat nici vigilenței lui Raed Arafat. Chestionat pe subiect, șeful Situațiilor de Urgență n-a avut încotro și a acceptat teoria rațională a ministrului Câmpeanu în detrimentul inchizitorialei filipice a secretarului de stat Sorin Ion. Numai că, recurgând la cromozomiala-i prudență, Arafat a adăugat un amendament. Să se respecte distanțarea. Te doare capul!
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Adică eventual elevii, cu mănuși în mîini, firește, să lase mărțișoarele în niște recipiente sterilizate, de unde profesorii, tot înmănușați, se subînțelege, să le preia cu ajutorul unor pensete. Și să nu le pună în piept decât după cele 14 zile legendare ale izolării. N-a spus chiar alșa Raed Arafat, însă nimic nu ne împiedică să ne imaginăm cam cum își închipuie Domnia Sa că arată distanțarea ideală.
La Ministerul Educației s-a răsucit zilele astea pe toate părțile subiectul oferirii nevinovatelor mărțișoare cu șnur, însă nimeni n-a scos o vorbă despre cu totul alt gen de mărțiloare. Despre acele atenții mult mai consistente și mai costisitoare decât bietele șnurulețe, pe care părinții multor elevi, mai ales din clasele primare, obișnuiau să le facă, de 1 sau de 8 Martie, doamnelor profesoare sau învățătoare.
Prin chetă se ajungea la achiziționarea de mașini de spălat, frigidere, televizoare, haine de blană, toate acestea însemnînd în accepțiunea ofernanților, dar și a primitorilor, tot niște nevinovate simboluri ale venirii primăverii. Oare acest gen de atenții o mai exista? E posibil, mai ales că activitatea nu presupune un contact fizic direct între plătitor și beneficiar. Firmele de curierat duc marfa acasă, iar învățământul românesc înflorește, în deplină siguranță sanitară.
