Ion Vlad sau Nelu Vlad, după numele său de scenă, cel care, în 1984, a înființat formaţia “Azur”, a adunat un munte de amintiri, în cei 70 de ani de viață. Aflat la ceas aniversar, Nelu Vlad ne-a oferit un interviu, pentru impact.ro, în care ne-a povestit despre problemele de sănătate ale soției lui, Maria, care a fost la un pas de moarte: ”Soţia mea a stat nouă zile în comă şi ajunsesem să cred că nu o voi mai vedea vie”, ne-a spus Nelu Vlad.
Marele artist Nelu Vlad ne-a făcut dezvăluri și despre un episod dureros din viața de familie: “Eu și soția mea suntem împreună de 47 de ani, aşa că, atunci când medicii mi-au spus că este foarte bolnavă, nu mi-a venit să cred. Vorbeau de o tumoare pe creier, care trebuia îndepărtată. Soţia mea a stat nouă zile în comă, ajunsesem să cred că nu o voi mai vedea vie. Mai ales că apăruse şi o embolie pulmonară, în urma operaţiei, şi nu ştiu ce alte complicaţii, la aorta inimii, aşa că nu mai ştiam ce e de făcut. Nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu atunci”, ne-a spus, pentru impact.ro.
Marele artist își adoră soția: “Este jumătatea mea şi nu mă vedeam deloc trăind fără ea. Şi azi mulţumesc Cerului, că suntem încă împreună!”, adaugă Nelu Vlad, pentru impact.ro. Recunoaște că nu a fost ușă de biserică și că uneori a mai călcat prin străchini. El spune şi azi, după ce o lume întreagă a traversat mare parte din actuala pandemie de COVID-19, că a fost cea mai grea perioadă a vieţii. Iar, anul trecut, și el a trecut prin boală.
Nelu Vlad ne-a povestit și despre perioada din anii tinereții: “Spre exemplu, în ultimii ani ai comunismului, aveam un salariu net de 5.000 de lei. Primul secretar al judeţului aflase cam ce-mi poate pielea şi ne angajase, pe mine şi pe băieţii din trupa mea, cu carte de muncă, deşi noi nu treceam cu lunile pe la serviciu.
La finalul săptămânii mergeam oriunde era nevoie de noi. Minunea nu a durat foarte mult, deoarece cei de la Bucureşti au aflat şi au făcut mari presiuni să fim scoşi din câmpul muncii”, îşi aminteşte acelaşi Nelu Vlad. Ba, mai mult, a trebuit să lucreze câteva luni bune şi pe şantierele cu care comuniştii împânziseră o ţară întreagă.Revoluţia din 1989 i-a scurtat “exilul”.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]El spune însă că vocea, talentul şi ajutorul dat de cei 24 de colegi din trupă îl transformaseră vizibil în perioada de final de regim comunist. “Orice aveam nevoie făceam rost foarte repede. Televizor color, aragaz, butelii, de mâncare nici nu mai vorbesc. În epocă se practica autogospodărirea.
Cine a prins vremurile acelea ştie despre ce vorbesc. Aşa că prim-secretarul de la Brăila ne spusese clar: . Cam în trei luni asiguram tot bugetul pe un an întreg şi restul era trai, neneacă. Câştigam şi noi, şi ei, aşa că nu m-am putut plânge în acea perioadă de lipsa banilor!”, mai spune liderul celor de la “Azur”.