Nelu Vlad, supranumit şi ”Mister Azur”, e un fan declarat al fotbalului. Artistul, care a compus zeci de hituri muzicale în ultimii ani ai regimului comunist, dar şi în primul deceniu după schimbarea regimului politic de după 1990, susţine că ”echipa sa de suflet” a fost şi va rămâne Dinamo Bucureşti.
A cântat însă pentru toți marii sportivi ai României. Nu va uita însă niciodată spectacolul la care asistase și Ilie Balaci. Solistul trupei ”Azur” ne-a povestit, cu emoție, despre acel episod cu regretatul fotbalist.
”Am deschis ochii cu fotbalişti al căror nume nu le mai spune prea multe celor de azi. Spre exemplu, Pîrcălab, fraţii Numweiller, Haidu, Dumitrache sau chiar şi Lucescu. Şi azi pot reda din memoria echipa dinamoviştilor de la jumătatea anilor 60 sau 70. Însă, pe vremea mea, a fi fan al fotbalului însemna să-şi respecţi adversarii. Şi pe teren, şi în tribune. De aceea, mi-au plăcut şi cei de la Rapid, şi cei de la Craiova.
Nu existau fotbaliştii profesionişti de azi, cum se autointitulează ei. Când îi văd cu tot felul de tunsori, mă gândesc la cum s-a schimbat lumea. Cu şase decenii în urmă, chiar şi mai încoace, fotbalistul muncea opt ore în uzină, iar apoi se ducea ţintă spre antrenament. Iar în weekend aveam cu toţii program, mergeam la meci ca la teatru!”, rememorează Nelu Vlad vremurile apuse, dar trăite din plin de părinţii şi bunicii noştri.
El are şi un argument foarte puternic în favoarea afirmaţiilor sale.
”Îmi amintesc ca azi că în toamna lui 1968 sosea la Bucureşti, pentru un amical de zile mari, naţionala Angliei, în care juca vedeta lor, Boby Charlton. Meciul a fost programat pe fostul , iar lumea a venit ca la spectacol. Stadionul cred că avea vreo 70.000 de locuri, dar a fost atât de multă lume că au stat până aproape de teren. Nu-mi amintesc să mai fi văzut asemenea mulţime de oameni, spre 100.000. S-a terminat egal, 0-0, dar ce meci frumos am văzut, cu Pîrcălab, favoritul meu în zi mare!”.
Nelu Vlad a mai adăugat: ”Înainte cu ceva timp, înainte de 1989, aveam într-o zi de weekend un recital la Iaşi, unde trebuia să ajungem de pe Litoral. Cântam în deschiderea unui meci demonstrativ între naţionalele României, din anii 70, versus cea din anii 80. Şi cu microbuzul nostru bătrân am făcut cam mult pe drum. Cert e că am avut cel puţin o jumătate de oră întârziere. Dar când am ajuns la Iaşi, am avut parte de o mare bucurie!”.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]El spune că a intrat cel dintâi pe teren, îndreptându-se spre colţul unde era instalată scena.
”În jurul meu, nume mari ale fotbalului, precum Dumitrache, Dobrin, Numweiller, Dinu, Domide, se încălzeau deja. Organizatorii, văzând că întârziem, spuseseră că trebuie să fie pregătiţi pentru orice tip de scenariu. Dar nu mică mi-a fost mirarea când marele Ilie Balaci, cu care nu mai vorbisem până atunci, a venit imediat spre mine şi m-a certat, mai în glumă, mai în serios . ”Hai, măi, nea Vlad, ne dai emoţii tocmai matale. Credeam că ne tragi clapa!”. Frazele astea mi-au mers la suflet şi m-au emoţionat cum rar mi s-a întâmplat în viaţa mea de artist!”, mai spune „Mister Azur”.
Destinul a făcut ca cel mai recent meci de fotbal urmărit de Nelu Vlad să fie la Barcelona, în martie 2020, acolo unde a ţinut şi ultimul său concert, înainte de pandemie.
„Mă pot lăuda că l-am văzut pe Messi pe
. Şi, nu o dată! După cum l-am văzut şi pe Ronaldo, jucând pentru Real Madrid. La Barcelona sistemul acela de socios îţi permite ca, în cazul în care ai abonament, dar nu vrei să vezi un meci, să-l poţi lăsa pe un altul să meargă. Aşa am profitat şi eu, de câteva ori!”