22:10
Diferențele dintre aur adevărat și aur fals. Dacă ai de gând să devii un „căutător de aur” sau, pur și simplu, găsești din întâmplare o bucată strălucitoare de minereu ce-ți „ia ochii” ori doar cumperi o bijuterie dintr-o sursă nesigură, ar fi bine să fii conștient că te poți păcăli ușor. Dar, la fel de ușor, prin câteva teste simple, îți vei putea da seama dacă ești în posesia unei bucăți de aur veritabil ori doar a uneia de pirită, mineralul supranumit și „aurul nebunilor”.
Aurul este, de milenii, un simbol al bogăției, al statutului social și financiar, iar calitățile sale l-au făcut să ră,ânnă un metal la fel de prețios și în ziua de azi, așa cum era și-n Egiptul Antic, de exemplu. Dar există o „copie” a sa în natură, cunoscută ca pirită. O copie destul de bine realizată, ce-i poate păcăli pe mulți.
Pirita este un mineral alcătuit din sulf și fier, dar aspectul său este cel care i-a dus pe mulți de nas. În trecut, când goana după aur determina mulți oameni să își părăsească locuința și familia pentru a atinge prosperitatea materială, numeroase persoane erau amăgite de aspectul piritei și ajungeau să creadă că au de-a face cu cel mai prețios dintre metale. Acestora li s-a spus „nebuni” – sau „proști” – din cauza credinței lor nejustificate, iar piritei, pe cale de consecință, „aurul nebunilor” sau „aurul proștilor”.
Pirită a fost numită astfel undeva pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau la începutul secolului al XIX-lea. Locul de naștere al asocierii dintre cele două este Carolina de Nord, SUA. Până în anii 1830, a fost singurul stat din țară în care se extrăgea aur, înainte ca în 1848 să se declanșeze marea „goană după aur” din America.
Cu toate acestea, există teste care pot diferenția foarte ușor pirita de adevăratul aur. Acestea sunt de două feluri; inofensive (nondistructive), ce nu vor vătăma potențialul aur, și distructive, la care este bine să apelezi doar în situații extreme, scrie iflscience.com.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Să presupunem că vrei să afli dacă bucata aceea strălucitoare pe care o ții în mână este aur sau pirită. În primul rând, apelezi la câteva metode neinvazive de diferențiere. Uită-te la culoare: pirita va avea o tentă de alamă, în timp ce aurul este galben. În natură, de multe ori, aurul apare amestecat cu argintul, motiv pentru care poate prezenta și o tentă de alb.
Apoi, fii atent dacă apar pete: dacă aurul real este curat și strălucitor, pirita poate prezenta pete sau suprafețe murdare care îi alterează aspectul. În privința formei, aici este vorba de o diferențiere mai nesigură.
De obicei, depozitele de pirită au forme angulare, iar cele de aur prezintă capete ușor rotunjite. Ai grijă însă, deoarece acest test poate fi ușor amăgitor, dat fiind faptul că unele specimene de aur pot prezenta o structură asemănătoare piritei.
E mai simplu să te uiți după eventuale striații: pirita poate prezenta linii paralele fine pe suprafața sa, destul de greu vizibile, dar prezente, în timp ce aurul este neted.
Pe de altă parte, cel mai la îndemână este să ai la tine un magnet. Aurul este neferos, adică nu este magnetic. În schimb, pirita este magnetică. Un simplu test cu un magnet te-ar putea lămuri.
De asemenea, se spune că atunci când este frecată cu un obiect abraziv, pirita – cel mai comun mineral sulfurat din natură – poate căpăta un miros deranjant de „ouă stricate”, ceea ce nu se va întâmpla în cazul aurului.
În privința mai complicatelor teste distructive sau invazive, unul dintre cele importante este cel al durității sau testul Mohs. Aurul are o duritate de 2,5 pe scara Copper, iar pirita de 6-6,5. Cum poți să realizezi acest test? Pune specimenul tău pe o suprafață plană, curată și zgârie cu vârful unui obiect care are o duritate deja cunoscută. Poți încerca marginea unei monede (duritate de 3) sau a unei bucăți de sticlă (duritate de 6). Ambele vor zgâria aurul, dar nu vor compromite suprafața unei pirite.
Mai este și testul ductilității: aurul este extrem de maleabil, ceea ce înseamnă că se va îndoi ușor de la presiunea unui cui sau a unei bucăți ascuțite de lemn. De partea cealaltă, pirita se va rupe sau va rezista presiunii.
De asemenea, există și testul sectilității. Sectilitatea se referă la abilitatea unui material de a fi tăiat cu un cuțit ascuțit. Pirita nu poate fi „feliată” astfel, în timp ce aurul poate.
