Descoperire inedită în cartierul Militari din București. Ce este Lorica squamata, veche de aproape 2000 de ani

Descoperire istorică în cartierul Militari din Capitală. Nu e niciun secret că Bucureștiul ascunde încă multe comori ce stau neştiute în locuri în care nici nu te aştepti să le zărești şi multe dintre ele vor rămâne îngropate pentru totdeauna. Totuși, arheologii au dat peste o Lorica squamata, veche de aproape 2000 de ani. Iată ce reprezintă aceasta, de fapt!

Descoperire istorică în Capitală

Muzeograful Ioana Manea a anunțat, de curând, pe pagina de Facebook a Muzeului Curtea Veche că în campania arheologică din 1960, în situl de la Militari-Câmpul Boja, situat pe malul de sud al Lacului Morii, cartierul Militari, au fost descoperite 12 plăcuțe din bronz ce făceau parte dintr-o armură militară romană de tipul lorica squamata.  De asemenea, specialista a explicat și ce reprezintă aceasta, de fapt.

„Armata era cea mai mare „instituție” a statului roman care consuma și cele mai multe resurse financiare, încorporând bărbații din diverse clase sociale și din toate părțile imperiului. Dacă la începurile sale, cei care activau în armată trebuiau să-și cumpere propriul echipament, după reformele lui Gaius Marius din anul 107 a. Chr, echipamentul este asigurat de stat și se standardizează.

În campania arheologică din 1960, în situl de la Militari-Câmpul Boja, situat pe malul de sud al Lacului Morii, cartierul Militari, au fost descoperite 12 plăcuțe din bronz ce făceau parte dintr-o armură militară romană de tipul lorica squamata. Lorica, alături de scut – scutum, coif – galea, gladius (o sabie scurtă cu dublu tăiș), pillum (suliță), sandale – caligae și sagum (pelerină), reprezentau „uniforma” minimală a unui soldat roman.”, a scris dr. Ioana Manea, muzeograf.

În ce perioadă a fost folosită Lorica squamata

Muzeograful a scris că lorica squamata a fost folosită îndeosebi în perioada secolelor I-III p. Chr. Conform Ioanei Manea, aceasta era realizată din șiruri de „solzi” ce se suprapuneau și erau prinși între ei cu ajutorul unor fire metalice fine, iar la final cusuți pe un suport din pânză sau piele.

Erau confecționați din bronz sau fier cu o mărime între 1 și 5 cm dar sunt exemple de plăcuțe din bronz ce ajung până la 8 cm lungime, având o formă dreptunghiulară iar unul dintre capete era ori rotunjit, ori ascuțiț.

„Acest tip de armură a fost folosit atât de trupele legionare cât și de cele auxiliare sau de cavalerie. Popularitatea lor s-a datorat poate și ușurinței cu care puteau fi reparate.

Unii cercetători sunt de părere că doar ofițerii de rang înalt sau centurionii aveau dreptul să poarte o astfel de lorica, ținând cont de faptul că pe stelae (monumentele funerare) apar doar ofițeri purtând acest tip de lorica.”, a mai adăugat muzeograful.