09:59
Dependența de alcool este una dintre plăgile majore ale secolului. Alături de consumul de droguri, alcoolul băut în exces face ca o persoană să aibă un comportament ce poate deveni periculos pentru el însuși, dar și pentru alții. În plus, alcoolismul provoacă boli grave ce pun în pericol viața. Cum ar fi, însă, ca această dependență novică să poată fi tratată cu o simplă pastilă?
Dependența de alcool nu mai este de mult un viciu, ci este considerată o adevărată boală. Alcoolicii sunt predispuși în momentele de „euforie” la gesturi, atitudini ce-i pot pune în pericol pe ei înșiși, dar și pe cei din jurul lor. Ca să nu mai vorbim despre consecințele devastatoare asupra sănătății.
Dar, ca orice dependență, și cea de alcool nu este simplu de combătut. Clinicile de dezalcoolizare pot trata această plagă, dar nu pot face minuni. De aceea, oamenii de știință încearcă de multă vreme să găsească o soluție acestui viciu toxic pentru comportamentul și sănătatea oamenilor. Uneori, trebuie să aibă și noroc.
Un medicament prescris în principal pentru insuficiență cardiacă s-a dovedit promițător ca tratament pentru tulburările date de consumul de alcool. Combinând datele din experimente pe animale cu observații la oameni, autorii unui nou studiu au descoperit că un medicament diuretic numit spironolactonă reduce consumul de alcool la mai multe specii, cele mai mari efecte fiind observate, paradoxal, la indivizii dependenți de alcool, scrie iflscience.com.
Inspirația pentru studiu a venit din cercetări anterioare care au evidențiat rolul unui hormon numit aldosteron în alcoolism. În rândul persoanelor cu această tulburare, nivelurile mai ridicate de aldosteron au fost asociate cu anxietate, pofte obsesive, sevraj de alcool și creșterea consumului de alcool.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Deși mecanismul din spatele acestui efect este neclar, se crede că aldosteronul îmbunătățește semnalizarea receptorilor mineralocorticoizi, modificând astfel capacitatea organismului de a regla nivelul fluidelor și electroliților.
Interesant este faptul că spironolactona este cunoscută că blochează receptorii mineralocorticoizi și este administrată pentru a contracara chiar efectele aldosteronului și pentru a trata acumularea de lichide după insuficiența cardiacă.
Pentru a investiga dacă alcoolism ajută și la ameliorarea simptomelor tulburării de alcool, cercetătorii au administrat medicamentul la șoareci și șobolani dependenți de alcool. A fost observat un efect dependent de doză la ambele specii. Mai simplui spus, cu cât un animal a primit mai multă spironolactonă, cu atât a băut mai puțin.
Experimentele la șoareci au analizat și capacitatea spironolactonei de a atenua consumul excesiv de alcool. În comparație cu rozătoarele expuse la alcool neîndulcit, cele cărora li s-au administrat băuturi alcoolice cu zahăr au avut tendința de a se satura, atingând niveluri de alcool în sânge care sunt de obicei observate în urma sesiunilor intense de consum de băutură.
În mod încurajator, spironolactona i-a ajutat pe acești șoareci să-și reducă pofta de băutură, dar nu le-a modificat aportul general de hrană și apă și nu le-a scăzut apetitul pentru băuturi dulci nealcoolice.
În acest context, cercetătorii și-au îndreptat atenția către oameni. Ei au analizat datele din sistemul de sănătate al Departamentului pentru Afacerile Veteranilor din SUA pentru a căuta schimbări în consumul de alcool în rândul celor cărora li s-a prescris spironolactonă pentru cel puțin 60 de zile continue. În total, autorii studiului au comparat 10.726 de indivizi expuși la acest medicament, cu 34.461 de indivizi neexpuși. Iar rezultate au fost încurajatoare.
Folosind scala Test-Consum de identificare a tulburărilor de consum de alcool (AUDIT-C), pentru a evalua nivelurile de alcool, cercetătorii au descoperit că, în medie, scorurile consumului de alcool au scăzut cu 0,17 puncte suplimentare în rândul celor care au primit medicamentul. Ca și la testele pe șoareci, acest efect s-a dovedit a fi dependent de cantități, doze mai mari de spironolactonă fiind corelate cu scăderi mai mari ale consumului de alcool.
Și mai important, indivizii cu o dependență mai mare ca a altora au avut cele mai mari niveluri de reducere a poftei de băut. În cazul lor, scorul consumului de alcool s-a diminuat chiar și cu 0,47 puncte față de persoanele cărora nu li s-a oferit tratamentul.
„Combinând datele diferitelor tipuri de studii și văzând similaritatea rezultatelor, suntem încrezători că există un potențial științific și clinic. Aceste descoperiri vor conduce la studii aprofundate ale spironolactonei ca potențial tratament pentru tulburările date de consumul de alcool, o problemă medicală ce afectează milioane de oameni în SUA”, a declarat autorul studiului, Dr. Lorenzo Leggio.
