De unde vine expresia „dacă tăceai, filozof rămâneai”

De multe ori întâlnim o expresie și nu-i cunoaștem deloc actul ei de naștere. Sau, poate, nu ni-l amintim. Facem eforturi mintale care se dovedesc uneori zadarnice și aproape întotdeauna sâcâitoare. Ce facem în astfel de cazuri. Deschidem un dicționar și sigur memoria lui tipărită o va ajuta pe a noastră. Și, dacă ne vom lămuri, îi vom mulțumi celui/celor care l-a/l-au conceput, deoarece vom avea satisfacția obținerii unei victorii. Necunoscând precis punctul de pornire al unei expresii, ne putem rătăci pe drumuri lăturalnice. De aceea, considerăm victorie luminarea cu ajutorul lucrărilor de specialitate, îndeosebi ale dicționarelor.

De unde vine expresia „dacă tăceai, filozof rămâneai”

Această cugetare adâncă sau maximă celebră, de origine cultă, chiar dacă pare ușor desprinsă din folclor (ca o zicală) este veche de sute de ani și s-a transmis din generație în generație. În forma sa originală, adică în latină, apare astfel: „Si tacuisses, philosophus mansisses”.

Maxima tradusă în limba română „dacă tăceai, filozof rămâneai” este, de fapt, extrasă dintr-un fragment al lucrării filozofului și omului de stat roman Anicius Manlius Torquatus Severinus Boethius, ce poartă titlul „Mângâierile/Consolarea filozofiei” –„De consolatione philosophiaei”- capitolul 13. S-a bucurat de multă popularitate în Evul Mediu, fiind cea mai citită carte după Biblie.

Boethius, care a trăit între anii 480-524, a scris această carte, în mare parte neoplatonică (căutarea înțelepciunii și dragostea lui Dumnezeu sunt descrise ca adevărate surse ale fericirii umane), spre sfârșitul vieții, în închisoare, când, implicat de adversarii săi într-un complot, căzuse în dizgrația regelui ostrogot Theodoric, ce domnea atunci în Italia.

La început, Theodoric l-a apreciat pe Boethius nu numai ca filosof, ci și ca politician, încredințându-i cele mai importante posturi din regat. În ultimii ani ai vieții sale, Boethius a fost, așa cum s-ar spune la noi, premierul lui Theodoric. Dar, în urma unor declarații care au trezit suspiciunile regelui, acesta l-a osândit imediat pentru trădare pe fostul său favorit și a ordonat în curând omorârea lui în chinuri groaznice.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

În așteptarea executării, Boethius, în loc să pledeze pentru clemență, a scris celebra carte, plină de demnitate și fermitate spirituală, „Mângâierile/Consolarea filozofiei”. Reprezintă un dialog în proză şi în versuri în care se discută mai ales despre providență şi libertate, ce conține principalele dovezi existente ale căderii sale, dar nu descrie în mod clar acuzația reală împotriva lui. În concluzie, cugetarea ar avea caracter autobiografic, ceea ce transpare destul de plauzibil.

Pasajul din care am extras maxima în analiză „dacă tăceai, filozof rămâneai“ cuprinde o întrebare pusă de cineva: „Ai observat că sunt un filozof?”. Răspunsul venit a fost surprinzător: „Aș fi observat, dacă ai fi tăcut!”. De aici a rezultat expresia în forma păstrată până astăzi, desigur simplificată, făcând referire la oricine spune vreo prostie fără să gândească prea mult în timpul unei discuții.

Povestea expresiei nu se oprește aici. Abatele francez Bernard, cunoscut sub numele de Sfântul Bernard, sec. al XII- lea, în prefața cărții sale „De diligendo Deo”, exprimă aceeași idee: „Ne tacendo philosophus puter” („Ca nu cumva, tăcând să fiu luat drept filozof”).

Totuși, originea maximei pare mult mai îndepărtată. În proverbele regelui Solomon, găsim: „Chiar și un prost trece drept deștept când tace, iar cel care știe să închidă buzele e considerat înțelept”. Concluzionând, se recomandă ca o astfel de reflecție să fie folosită cu mult discernământ. Mai precis, în împrejurarea când într-adevăr tăcerea poate fi mai inteligentă, mai filozofică decât cuvântul. Facem spre final trimitere și la fraza „La parole est d’ argent, mai le silence est d’ or” („Cuvântul e de argint, tăcerea e de aur”).