De unde vine expresia cui pe cui se scoate? Mulți români o folosesc greșit

Cu siguranță ai auzit măcar o dată expresia „Cui pe cui se scoate“, dar știi ce înseamnă, de fapt, și cum a apărut ea? Proverbele românești sunt deseori folosite sau interpretate în mod greșit, fapt pentru care ne-am propus să aflăm de unde vine expresia cui pe cui se scoate și cum o folosim corect. 

Ce înseamnă expresia cui pe cui se scoate?  

Expresia „Cui pe cui se scoate“ este folosită în mai multe contexte și situații, însă nu toți vorbitorii de limbă română o și înțeleg, cunoscând adevăratul sens al acesteia. Mulți o interpretează greșit, iar asta nu face decât să inducă ascultătorul în eroare.  

Prin urmare, vom explica ce înseamnă, de fapt, această zicală și când poți să o folosești, astfel încât să aibă sens ceea ce vrei să transmiți. Zicala „Cui pe cui se scoate“ a intrat pe lista stufoasă a proverbelor românești extrem de utilizate, astfel că nu-i de mirare că o auzi atât de des. 

În mod normal, oamenii folosesc această expresie pentru a evidenția anumite avantaje, intrând în seria de încurajări comune. Astfel, este greșit să folosim această zicală în contexte negative, pentru a scoate la suprafață anumite defecte sau minusuri ori pentru a ironiza pe cineva.  

Concret, acest proverb are următorul înțeles: o suferință face să se uite cea de dinainte. Un alt exemplu de situația în care se folosește această expresie este, de pildă, atunci când răcești. Cu siguranță ți s-a spus măcar o dată să mănânci o înghețată sau să bei ceva rece, deoarece „cui pe cui se scoate“.  

Impact.ro

SORA lui Klaus Iohannis, apariție ȘOC! Românii au rămas uluiți când au văzut-o ...

Impact.ro

Imagine BOMBĂ cu Carmen Iohannis în costum de baie! Nimeni nu a mai văzut-o AȘA

Citește și: De unde vine expresia „Vrei nu vrei, bea Grigore agheasmă!“?

De unde vine expresia cui pe cui se scoate? 

Această zicală are o istorie lungă, întrucât provine din timpuri străvechi, când oamenii foloseau la construcții cuie de lemn fără cap. Pentru a scoate un astfel de cui, muncitorul folosea un altul identic, care era bătut peste cel vechi. Așa se înlocuiau cuiele din lemn vechi, rupte sau putrezite.  

În contrast cu cel propriu, sensul figurat este verbalizat în mai multe situații. De pildă, atunci când cineva a băut alcool toată noaptea, iar a doua zi dimineață este mahmur, altcineva îi sugerează să mai bea ceva, pentru că, știm cu toții, „cui pe cui se scoate“.  

Un alt exemplu ar fi atunci când cineva se confruntă cu febra musculară. Se spune, de asemenea, că un lucru care te ajută într-o astfel de situație este să faci și mai multe exerciții.  

Vezi și: De unde vine expresia „dacă tăceai, filozof rămâneai“?

Când a fost inventat cuiul și la ce era folosit?  

De la inventarea lui și până în prezent, cuiul este un obiect care a rămas aproape neschimbat ca formă și funcționalitate. Cele mai vechi cuie au fost descoperite pe teritoriul dintre Tigru și Eufrat, acolo unde, în antichitate, înflorea una dintre cele mai vechi civilizații, cea mesopotamiană (vorbim despre teritoriul de azi al Irakului). 

Aceste cuie datează de peste 3500 de ani. Potrivit unor istorici și arheologi, cei ce au inventat cuiul sunt nimeni alții decât romanii, care îl foloseau în special pentru confecționarea încălțămintei (niște cuie mici, asemănătoare cu țintele pe care le folosim astăzi).  

În opera sa, intitulată „Istoria Romei de la începuturile sale“, istoricul Titus Livius vorbește despre un ritual practicat după anumite calamități, în primele secole ale Republicii Romane. Acesta consta în desemnarea unui „magister populi“ (magistrat), are deține și exercita, totodată, puterea în imperiu, pentru a bate un cui într-unul dintre pereții Capitoliului, cetate ridicată pe una dintre cele șapte coline ale Romei. 

Nu se cunoaște cu exactitate semnificația acestui obicei, presupunându-se că ar fi o veche superstiție de sorginte indo-europeană, menită să alunge forțele rele, potrivit destepti.ro. Interesant de menționat că funcția simbolică a cuiului se regăsește într-o multitudine de ritualuri cu rol magic. 

La hinduși, de pildă, cuiul era folosit pentru pedepsirea entităților malefice, care luau forma diverselor vietăți (șoarece, porci mistreți). Oamenii răstigneau animalele, cu ajutorul cuielor, pe porțile cetăților. Șamanii, considerați intermediari între lumea muritorilor și cea a spiritelor, construiau un fel de țepușă ritualică din lemn, ce avea formă de cui.  

Aceasta avea în capăt trei figurine, care exprimau bucuria, dezgustul și o stare neutră. Atunci când practicau dansurile lor ceremoniale, șamanii obișnuiau să rotească un astfel de cui uriaș pe deasupra capului, în semn de amenințare la adresa forțelor potrivnice.