17:37
Vocabularul limbii române, și nu numai, are o serie de „cuvinte înaripate”, cum le numea Homer, unul dintre cei mai importanți și mai vechi dintre scriitorii greci și romani, cuvinte care zboară din gură în gură, cuvinte peste care nu s-a așezat rugina vremii și care, oricât de vechi ar fi, rămân mereu tinere.
Deși au fost create în epoci diferite și au apărut pe meridiane variate, expresiile, deoarece la ele ne referim, s-au instalat temeinic în vocabularul obișnuit al popoarelor, marcând momente istorice, pasiunea pentru explorarea comorilor de gândire și, în general, pentru fenomenul lingvistic.
Alcătuită din trei cuvinte, așa cum bine se observă (carne+de+tun), expresia „carne de tun” denumeşte militarii trimişi de clasele exploatatoare spre a fi supuşi masacrului într-un război injust de pe urma căruia să poată ele beneficia, aşa cum ne explică dexonline.ro.
Expresia „carne de tun” a fost utilizată pentru prima dată, chiar dacă sub o altă formă, însă foarte aproape de înţelesul acesteia, de către marele dramaturg William Shakeaspeare în partea I din piesa de cronică „Henric al IV-lea” (actul IV, scena 2).
În momentul în care Sir John Falstaff este întrebat de regele Henric: „Ai cui sunt oamenii care vin la urmă?”, acesta i-ar fi răspuns: „Food for powder”, adică „Hrană pentru praf de puşcă”. În traducerea românească expresia „praf de puşcă” apare în varianta „carne de tun”.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Totuşi, această expresie a fost lansată de poetul şi omul politic francez François-René de Chateabriand într-un pamflet a cărui țintă era Napoleon. Pamfletul se numește „De Buonaparte et des Bourbons” și a fost publicat în 30 martie 1814, după restaurarea dinastiei de Bourbon în Franţa.
În pamfletul cu pricina, vorbind despre bunul plac după care se făceau recrutările sub Napoleon, autorul spune la un moment dat: „S-a ajuns la un asemenea grad de dispreţ pentru viaţa oamenilor, încât recruţii erau numiţi materie primă şi carne de tun”.
Ne mutăm în Rusia la marele scriitor Maxim Gorki, cel care, într-o prefață scrisă pentru cartea unei autoare, vorbind despre femei și de felul cum erau privite altădată, spune: „au trăit ca animalele și ca prăsilă pentru carne de tun furnizat cazărmilor, oastei, spre a apăra pe moșieri, fabricanți”.
Potrivit lui I. Berg, semnatarul lucrării Dicționar de cuvinte, expresii și citate celebre, în Franța, Romain Rolland, după Primul Război Mondial, a actualizat expresia și a ajuns la o numi „carne de mitralieră”.
„Guvernul Republicii”, spune Rolland în Mère et fils, „îi reclamase cei doi fii pentru a hrăni cu carnea lor mitralierele dușmanilor”.
Acum, pentru că i-am descifrat înțelesul, suntem convinși că veți ști să o folosiți în mod conștient și în contexte potrivite.
De ex.: Trebuie să atragem cei mai buni studenți în compania noastră, să-i recompensăm după calificare și să nu-i tratăm drept „carne de tun consumabilă”.
Amintește-ți că familia ta este singura căreia îi pasă cu adevărat de tine, pentru ceilalți nu ești decât „carne de tun”.
Nicăieri copiii nu trebuie să fie supuși exploatării prin muncă sau considerați „carne de tun” pentru beneficiile bogătașilor. Vezi și când scriem legat „totodată” și când dezlegat, adică „tot o dată”!
