16:51
Tot citim despre ”carnagiu”, ”victime”, ”drumul morții”. Sunt mai multe cauze care fac ca aceste expresii înfricoșătoare să fie atât de des auzite. Zilele trecute am străbătut țara de la un capăt la altul, peste o mie de kilometri, pe tot felul de drumuri. Aglomerate, libere, autostrăzi, serpentine, sate, câmpii, munți. Se merge groaznic, mult mai rău și mai inconștient decât în urmă cu câțiva ani. A crescut numărul mașinilor, firește, dar și calitatea șoferilor e mult sub cea de-acum un deceniu și mai bine. O spun asumat, de sub centura de siguranță a 37 de ani de condus zilnic sau aproape zilnic și a multor sute de mii de kilometri.
S-a umplut peisajul de mașini ”șmechere”, conduse de tot felul de cocalari și de ”bombardieri”, care conduc ca descreierații. Din habitaclul lor muzica se aude de la un kilometru, dacă oprești lângă ei la semafor îți sar chederele de la geamuri din cauza bașilor revărsați din difuzoare. Pe Valea Oltului, de exemplu, unde din 85 de kilometri măcar 50-60 sunt cu linie continuă, depășesc acolo unde nu se vede nimic. M-am pomenit cu unul cu merțan în spate, aveam 80-90 la oră și el dădea flash-uri. Ce-ar fi vrut? Să trag pe dreapta? Să merg mai repede? Să opresc ca să treacă el? Apoi, dacă mergi într-un astfel de ritm (conduc și eu sportiv, dar unde se poate și când e cazul), trebuie să fii atent, concentrat, încordat. Cocalarii însă scriu pe whatsapp, postează pe Instagram, filmează. Te uiți în retrovizor la fața celui din spatele tău și automat devii precaut când vezi că sunt secunde bune când privirea lui nu e îndreptată către parbriz, ci în cu totul alte părți.
Înainte mai era grija de radar sau de polițistul care e strategic plasat, astfel încât să te vadă dacă tai cumva dunga continuă. Acum, aplicațiile de pe telefon te anunță la câți kilometri ai putea lua contact cu autoritățile. ”Poliție raportată în față”, apoi o frână și încă niște zeci de kilometri fără polițiști la drumul mare. Nu zice nimeni să mergi cu 50 la oră prin toate localitățile (deși teoretic așa ar trebui), însă nici cu 150 la oră, doar pentru că waze nu semnalează niciun polițist.
Există și categoria cealaltă, cei care abia se mișcă și fac coloane interminabile în urma lor. Începătorii mai sunt de înțeles dacă merg cu 60 la oră în afara localității, în linie dreaptă. Toți am fost începători odată. Tot de înțeles sunt și cei ale căror mașini nu pot mai mult. Are omul vechitura lui, își face treaba cu ea. Însă în trafic sunt foarte multe persoane în vârstă, octogenari, chiar nonagenari, ale căror abilități de a conduce au dispărut demult, însă ei continuă să circule. Poate că ar fi indicată o testare anuală a acestora, de la o vârstă e clar că nu mai corespundem nici ca atenție, nici ca reflexe.
Nu e ușor să mergi prin România. Cu excepția autostrăzilor, trebuie să te bucuri dacă scoți o medie orară de 70. Peste tot, prin parcări, se vinde orice. Mici, țuică, vin, fructe, brânză în coajă de brad, suveniruri. Mușteriii, care-și mai și lasă uneori copiii de câțiva anișori din mână, ocupă de cele mai multe ori jumătate din carosabil. În sate încă sunt căruțe, care în mod normal n-ar avea ce căuta pe drumuri europene. Apoi, autoritățile locale nu realizează că ziua s-a micșorat, la opt și ceva seara e deja beznă și lasă iluminatul public pentru mai târziu, după nouă seara. În fine, autostrada de Pitești cel puțin n-a mai fost marcată demult, uneori abia îți dai seama unde e marginea din dreapta și unde e despărțitura aceea de tablă din mijloc. Oare dacă nu se marchează acum, în august-septembrie, când încă se poate, cum va arăta principala autostradă a țării la sfârșitul iernii?
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Ar mai fi și altele, dar ajunge. Drum bun să aveți!
