De ce nu am găsit viață pe Marte, până acum: explicația cercetătorilor

De ce nu am găsit viață pe Marte, până acum. Roverele care cotrobăie suprafața „Planetei Roșii” adună mostre pe care cercetătorii trebuie să le analizeze. Până acum, însă, n-a existat nicio misiune spațială care să și aducă acele mostre înapoi pe Pământ pentru a fi analizate „pe viu”. Un studiu recent arată că chiar dacă ar fi existat viață pe Marte, nu ne-am fi dat seama de asta, din cauza tehnologiei roverelor, ce nu corespunde realizării unei asemenea analize.

De ce nu am găsit viață pe Marte, până acum

Roverul Perseverance este al cincilea pe care NASA l-a trimis pe Marte de-a lungul timpului, pentru adunarea de mostre cu ajutorul cărora oamenii de știință să-și dea seama dacă a existat viața pe „Planeta Roșie”. Perseverance robotește de zor, de doi ani, și a strâns o mulțime de asemenea mostre. Oricum, știm deja că pe Marte a existat apă, dar și o atmosferă prielnică vieții, chiar dacă a dispărut între timp.

Dar se pare că șansele de a afla dacă chiar a existat viața pe acea planetă sunt mici spre nule, dintr-un motiv foarte simplu. Pur și simplu, roverele nu au instrumentele necesare pentru a face o asemenea analiză. Iar, deocamdată, nu a existat nicio misiune care să și aducă pe Pământ rocile și mostrele adunate de cele cinci generații de rovere până acum.

Mai mulți cercetători de la Universitatea Autonomă din Chile au plecat de la ideea că viața chiar ar fi fost posibilă pe Marte, iar faptul că nu i-am descoperit urmele este doar lipsei tehnologiei specifice unei asemenea cercetări la fața locului.

În studiul lor, publicat în Nature Communications, specialiștii chilieni au dat exemplul deșertului Atacama, cel mai vechi de pe Pământ, acolo unde există urmele unei delte preistorice, pe nume Red Stone.

Explicația cercetătorilor

Interesant este că, din punct de vedere geologic, regiunea cu pricina seamănă izbitor cu planeta Marte, motiv pentru care astrobiologii de pretutindeni au folosit-o în nenumărate teste și studii privitoare la explorările marțiene.

Analizând mai multe mostre de roci din delta amintită, cu cele mai noi tehnologii în domeniu, cercetătorii din Chile au avut o surpriză. Mai exact, au folosit o tehnologie numită NGA (Next Generation Sequencing/Secvențiere de generație următoare) prin care pot identifica mostre de ADN și ARN în sol și roci cu o precizie mult mai mare decât până acum.

Rezultatul investigațiilor a fost că 9% dintre secvențele genetice obține astfel nu se încadrează în nicio categorie cunoscută, în timp ce 40% nu pot fi încadrate taxonomic decât foarte vag.

Astfel, autorii cercetării au propus termenul de „microbiom întunecat”, o categorie în care sunt incluse toate microorganismele al căror genom nu a putut fi încadrat cu exactitate. Iar situația de pe Marte ar putea fi similară cu cea din deșertul Atacama.

Anul trecut, roverul Perseverance a găsit „semne puternice” de materie organică atunci când a trecut prin ceea ce pare că a fost o veche deltă a unui râu de pe Marte. Iar în 2020, roverul Curiosity a ridicat mostre de molecule organice atât din nisip, cât și din noroi uscat. Sunt descoperiri promițătoare, dar materia organică nu înseamnă automat și dovada sigură a existenței vieții. Este încă neclar dacă acele molecule chiar au origini biologice sau nu.

Acum, marea problemă rămâne accesul nemijlocit al cercetătorilor la mostrele adunate de pe Marte. Nicio misiune marțiană n-a făcut și cale întoarsă până acum, iar instrumentele cu care au fost dotate roverele nu permit analiza pe care oamenii de știință au făcut-o în deșertul Atacama.

NASA și-a propus o asemenea misiune spre anul 2030 sau, și mai probabil, 2040. Până atunci, rămâne doar să speculăm în privința „vieții pe Marte” ori, cine știe, să apară o dovadă atât de evidentă a acesteia încât să nu mai fie nevoie de nicio altă analiză specifică.