SPECIAL

Cuvintele din limba română care se pot confunda. Cum să nu cădem în greșeală

Ileana Mlădinoiu 12.04.2021, 13:50
Cuvintele din limba română care se pot confunda. Cum să nu cădem în greșeală

Cuvintele din limba română care se pot confunda. Cum să nu cădem în greșeală, citiți în articolul de mai jos.

Substantivele și adjectivele din limba română care pot fi confundate

Cuvintele limbii române care se pot confunda. Exprimarea corectă în limba română se realizează nu numai prin respectarea regulilor propriu-zis gramaticale. Ea depinde și de alți factori, printre care deosebit de important este acela al folosirii cuvintelor în așa fel încât orice idee să fie comunicată cu maximum de precizie și claritate. Însă, în atingerea acestui scop, apar unele dificultăți provenite din necunoașterea înțelesurilor adevărate ale cuvintelor, realizându-se confundarea lor atunci cînd nu este cazul.

Sau din dorința de a vă exprima o idee, căutați cuvintele de care aveți nevoie și, când credeți că le-ați găsit, le rostiți ori le introduceți într-o construcție scrisă. La o privire mai atentă, după ce v-ați bucurat de inspirație, constatați că v-ați înșelat. Hopa! Cuvântul respectiv s-a ivit, prin confuzie, în locul altuia, în locul celui corect. Tocmai de aceea vom supune atenției dvs. câteva dintre cuvintele ce pot fi confundate cu ușurință. Ele sunt substantive, adjective, verbe etc.

Substantive care se pot confunda
Substantive care se pot confunda

1.Substantive confundate mai des:

a) “investigație” și “introspecție”

Cele două cuvinte exprimă înțelesuri diferite. Investigație înseamnă cercetare, studiere minuțioasă, efectuată cu scopul de a descoperi ceva, iar introspecție înseamnă metodă a psihologiei empirice constând din observarea fenomenelor propriei conștiințe. Cu toate acestea, termenul introspecție ia locul, într-un mod abuziv, celui dintâi- investigație.

Ex. Incendiul produs impune o meticuloasă introspecție a cauzelor. Lesne de înțeles că în astfel de contexte acțiunea ce se cere a fi întreprinsă este investigație și nu introspecție.

b) “teamă” și “temeritate”

Se poate spune că în acest caz există o asemenănare aproximativă a formei cuvintelor confundate. Sunt mulți vorbitori care pun semnul egalității între ele. Dar, una înseamnă teamă (stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol care te amenință) și alta temeritate (îndrăzneală mare, cutezanță, uneori nesocotită). Chiar dacă deosebirea de sens este marcată, nu de puține ori se întâmplă ca în locul lui teamă să fie folosit temeritate.

Ex. Și dacă reacțiile adverse ale vaccinului nu sunt toate monitorizate?- a întrebat cu justificată temeritate un telespectator. Cine răspunde? Prin urmare, cu justificată temeritate, în loc de cu justificată teamă ne pune în fața unei nejustificate substituire de cuvinte.

2.Adjective confundate- “draconic” și “diabolic”

Draconic înseamnă aspru, de o severitate excesivă, iar diabolic are sinonimele lui (drăcesc, diavolesc), deci este un cuvânt care vine de la diavol, crud, perfid, viclean. Nu putem confunda cele două cuvinte.

Ex. Actorul care a interpretat mereu personaje draconice și fățarnice a ajuns să folosească aceeași mască malefică. Vorbind despre personaje fățarnice, mască malefică (malefic înseamnă producător de rău), ne ducem cu gândul la confuzie. Corectă ar fi fost introducerea termenului de diabolic/diabolice.

3. Verbe confundate

a) “a instiga” și “a îndemna”

Potrivit dexonline.ro, a instiga înseamnă a aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a incita; a provoca; a porni. Găsim în explicație a îndemna, dar cu referire la acțiuni dușmănoase.

Ex. Misiunea preotului este de a instiga la reflecție asupra existenței lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, preotul nu face altceva decât să îndemne la acțiuni dușmănoase. Corectă este exprimarea prin introducerea lui a îndemna. Preotul îndeamnă la reflecție…

b) “a complementa și “a întregi”

Adjectivul complementar

Limba română nu cunoaște verbul a complementa cu sensul de a întregi/a împlini. Pentru a exprima o anumită idee, îl avem pe a completa. Este adevărat, există adjectivul complementar cu sensul care serveste la întregirea unui lucru. Daca ne stă la îndemână a completa, de ce sa utilizam a complementa?

Ex. În acest proiect dificil, munca echipei este complementată prin participarea directorului școlii în loc de munca echipei este întregită prin participarea.

Urmăriți Impact.ro și pe