21:30
Cu toții asociem mersul la cofetărie cu una dintre cele mai celebre prăjituri ale copilăriei – savarina. Blatul însiropat și extrem de aromat, completat de frișca naturală și jeleu ușor acrișor reprezentau desertul preferat al multora dintre noi. Însă gustul de odinioară nu se mai regăsește la fel de frecvent în produsele din vitrina cofetăriilor de azi. De aceea, pentru nostalgici, poți încerca rețeta originală și astfel să faci savarine la tine acasă.
Desertul la care ne gândim atunci când ne amintim de copilărie este, printre altele, și savarina cu frișcă, bine însiropată și extrem de savuroasă, pe care cofetăresele o decorau cu un jeleu roșu. Puțini știu că în rețeta originală, acesta era un jeleu de zmeură și coacăze. Dacă ți s-a făcut poftă de savarine, dar ți-e dor de gustul regăsit în cofetăriile de altădată, poți încerca rețeta clasică a desertului, urmând pașii prezentați mai jos.
Vorbind despre originea uneia dintre prăjiturile clasice îndrăgite de români ajungem în Franța. Numele de savarină provine de la Jean Anthelme Brillat-Savarin. Acesta era în viața de zi cu zi un politician și avocat, care a trăit la sfârșitul secolului XVIII, însă era extrem de pasionat de gastronomie. Prăjiturile din cofetăriile din România au adaptat rețeta clasică, din Franța, astfel că au înlocuit forma tradițională a savarinei, un inel de 18-22 cm, umplut cu frișcă în zona centrală, și au ajuns la desertul îndrăgit și astăzi. Inclusiv rețeta siropului era diferită în rețeta originală.
Pentru aluatul de savarine:
Pentru sirop
În plus:
Mai întâi facem aluatul. Astfel, se pune drojdia într-un bol, alături de o lingură de zahăr tos și se amestecă. Deasupra, se toarnă 300 ml de lapte cald și se omogenizează ușor drojdia. Apoi, 1/4 din făina pentru aluat se pune deasupra drojdiei și laptelui, obținând astfel o maia. Se presară puțină făină deasupra și se acoperă vasul cu o cârpă sau o pungă și se lasă la dospit timp de 20 de minute.
Separat, adăugăm gălbenușurile și un ou întreg într-un recipient și se adaugă 30 g de zahăr, sare și coajă rasă de lămâie. Acestea se bat bine până când devin spumoase. Indicat este ca ouăle să fie la temperatura camerei atunci când începe acest pas. Între timp, maiaua dospită se pune peste ouăle spumoase alături de restul cantității de făină și de 50 ml de ulei. Ingredientele se omogenizează și se poate adăuga puțin extract de vanilie în compoziție pentru un plus de aromă. Aluatul obținut se acoperă din nou și se lasă pentru a doua oară la dospit, timp de 30 de minute.
Între timp se pregătesc formele de savarină, care se ung cu puțin unt topit. După cele 30 de minute, aluatul dospit s-a dublat în volum și poate fi așezat în forme. Ele vor merge la cuptor, însă nu înainte de a sta la dospit, pentru 10 minute, acoperite cu o cârpă. Ulterior, se încinge cuptorul la 220 de grade Celsius. După cinci minute, se reduce temperatura la 180 de grade Celsius și nu deschidem ușa cuptorului în primele 20 de minute. Savarinele vor sta la copt timp de 30 de minute, până se rumenesc.
Într-o oală se pune 1 L de apă și 500 g de zahăr. Siropul de zahăr se fierbe aproximativ 5 minute și se adaugă apoi coajă rasă de la o lămâie. După ce se stinge focul, se iau savarinele și se înmoaie în siropul fierbinte, lăsându-le apoi pe un grătar. Apoi, savarinele se stropesc cu rom și se lasă la răcit. După ce stau puțin la frigider, se taie blatul savarinei, formând un capac, iar interiorul se umple cu frișcă. Dacă prăjitura nu pare destul de însiropată se poate completa cu restul siropului rămas în oală. La final, savarinele umplute cu frișcă se decorează cu jeleu de fructe și se servesc reci.
