Cum a reacționat Maria Iordănescu atunci când a trebuit să prezinte știrea că fratele ei a fost numit selecționer. „Am simțit că-mi crește pulsul”. EXCLUSIV

Generalul Anghel Iordănescu, se poate considera un tată fericit, mândru de cei patru copii ai săi. Cel mai mare dintre fiii săi, Edi Iordănescu, i-a călcat pe urme iar mezina, Maria, a luat drumul televiziunii. Aceasta prezintă știri sportive la Prima TV, iar numirea recentă a lui Edi ca selecționer al echipei naționale a constituit pentru ea, cel mai dificil, dar și emoționant moment. Asta pentru că ea însăși a trebuit să aducă publicului la cunoștință această informație. Despre cum reușește să se detașeze de sentimentele sale atunci când prezintă știri despre familia sa, despre relația pe care o are cu fraele său și nu numai, Maria Iordănescu a vorbit într-un interviu exclusiv pentru impact.ro.

„Am încercat să-mi păstrez obiectivismul”

• Ce simți când prezinți știri despre tatăl și fratele tău? De exemplu, ca cea privind numirea lui Edy ca selecționer al echipei naționale…

Am avut știri despre fratele meu când a fost la CFR, la FCSB. Am făcut-o cu detașare. În momentul în care transmit o știre simt ceea ce spun și încerc să transmit telespectatorilor acest lucru. Pun în egală măsură suflet, la orice știre, ca să ajung la inimile celor de acasă, dar nu o fac diferit. Am încercat să-mi păstrez obiectivismul. Chiar și atunci când a trebuit să vorbesc de un rezultat mai puțin fericit, al fratelui meu, am făcut- o ca și când era vorba de oricare antrenor din liga întâi, de un străin, fără vreo doză de subiectivism.

În schimb, într-adevăr, și nu mă așteptam, am avut emoții mari când a fost pus în funcția de selecționer, știam că voi fi la muncă atunci și trebuie să dau această informație. Când am ajuns în platou, le-am spus colegilor că-mi bate inima mai tare și-mi crește pulsul. Și aveam foarte mari emoții. Ceea ce nu mi se mai întâmplase. Și am făcut o paralelă cu primul meu jurnal în direct.

Niciodată nu am avut atâtea emoții ca până acum pentru că anunțam acel moment unic în viața fiecărui antrenor, unul frumos și plin de emoție pentru oricine. Știu că fratele meu pune suflet în ceea ce face în viața profesională. Uneori sacrifică și momentele din viața lui privată, momentele din viața de familie, tocmai penru a avea rezultate pe plan profesional, știu cât de important este pentru el.

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Impact.ro

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum s-a împrietenit cu medicul Ana Aslan

Nu mai e vorba despre o echipă de club, ci despre echipa națională, unde nu mai există rivalitate între cluburi. Indiferent cu cine ții, urmărești meciurile echipei, critici vor apărea multe, știu că este o persoană sensibilă, pune la suflet. Este un pas important pe care l-a făcut, m-a emoționat.

• Astfel de știri, despre membrii familiei tale, le prezinți ca pe prompter sau intervii în conținutul lor?

Pot modifica, dacă mă ajută în exprimare, dacă mi se pare că ceva nu-mi sună bine. Dar nu am modificat și nici nu vreau. Chiar dacă în interiorul meu am palpitații, că-mi bate inima, trebuie să separ ce simt, nu să transmit subiectivismul meu, ci să dau o informațe așa cum e corectă, chiar dacă uneori știrea respectivă nu-l pune în cea mai bună lumină pe fratele meu. Acum e vorba depre echipa națională, iar când greșim, greșim și ne asumăm.

Edi este o persoană asumată, își asumă fiecare greșeală pe care o face la fiecare interviu de după meciuri. Așa că nu ar fi profesional dacă aș face vreo abatere de la regulă pentru el. Câștigă, ne bucurăm, dacă rezultatele sunt mai puțin defabrabile prezentăm rezultatul așa cum este, pentru că cel de acasă are dreptul să știe lucrurile așa cum sunt.

Motivul pentru care nu a apucat să sărbătorească numirea fratelui său la națională

• Ați sărbătorit numirea lui Edi în vreun fel în familie?

Din păcate nu am putut să ne bucurăm cu toții, să ne întâlnim să sărbătorim, e o perioadă mai grea la noi în familie, o situație mai dificilă cu starea de sănătate a mamei. Chiar aștept ca să-și revină și dacă toată lumea va avea programul disponibil, cu prima ocazie ne vom întâlni și cu Edi să sărbătorim. Eu poate fur puțin startul și dacă are timp în week-end voi da o fugă până la el să-l felicit înaintea celorlalți.

Ce i-a spus Edi Iordănescu atât ei, cât și fraților săi

• Cum se purta Edi cu voi, el fiind fratele cel mai mare?

A avut grijă de toți, poate într-o mică doză mai mult de mine, fetele sunt mai firave, mai vulnerabile, chiar și mai drăguțe, și cumva inspirăm poate nevoia de mai multă atenție și grijă. A fost puțin mai delicat cu mine decât cu frații noi…Per ansambul, de toți a avut însă grijă. Chiar ne povestea, la o masă, îi spunea mamei de față cu noi dacă-și mai aduce aminte când mergea cu noi pe stradă și pentru că avea doar două mâini nu știa cum să ne țină pe toți ca să traversăm strada, să ajungem în siguranță de partea cealaltă a drumului. Foarte atent și grijuliu a fost cu mine și nu doar în copilărie ci și acum.

Noi dacă aveam vreo problemă sau nevoie de vreun sfat, el era acolo întotdeauana. Ne-a și spus, dacă ne e jenă să mergem la tata sau la mama, să venim la el, pentru că el ne va întinde prima mână de ajutor. Niciodată să nu mergem la străini, să-l considerăm ca un tată, mai apropiat de vârsta noastră, care ne–ar înțelege mai ușor. Chiar se supără dacă aude că noi am avut vreo problemă și nu am apelat la el.

• Ca adolescentă, te sfătuiai cu el?

Le ceream sfaturi celorlalți frați, la Edi ajungeam mai greu, el nu stătea cu noi, îl vedeam mai rar, dar atunci când aveam ocazia îl mai întrebam. Îi aveam înlocuitori pe Andrei și Alex, era mai accesibil să-i intreb pe ei. Dar dacă era vreo problemă și puțin mai delicată situația, treceam la nivelul următor, de la frații mai mici, treceam la el, apoi la tata.

Ce sacrificiu face pentru televiziune

• În ceea ce privește cariera ta profesională, te-ar tenta și un alt domeniu?

Niciodată să nu spui niciodată, deci nu pot spune că niciodată nu mă va tenta să fac altceva, pentru că viitorul e incert și nu ști ce ne rezervă Dumnezeu. În momentul de față, spun cu convingere că nu mă pot vedea să activez într-un alt domeniu, îmi place și iubesc televiziunea, ăsta e și motivul pentru care mă trezesc dimineața. Pentru altceva în lume nu aș fi făcut-o, să mă trezesc la 5. Iubesc domeniul, nu mă văd în actorie, nu mă văd în modeling.

N-ar prezenta niciodaă știri generale

• Te vezi prezentând știri generale sau vreo emisiune de divertisment?

Știri generale nu cred. Îmi plac știrile din sport pentru că este un domeniu din care provin și înțeleg fenomenul, sunt și știri soft, nu pleci de acasă încărcat din punct de vedere emoțional. Nu aș vrea să prezint știri despre tragedii. Cumva sunt foarte mulțumită cu ceea ce fac în momentul de față.

Nu știu pe viitor dacă oamenii din jurul meu m-ar considera pregătită, poate da, voi prezenta și o emisiune. Dar sunt foarte mulțumită și recunoscătoare pentru ce fac în momentul de față și nu mă gândesc la ce se va întâmpla ulterior pentru că oricum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Așa că las lucrurile să vină de la sine.

Maria juca fotbal în cartier, cu băieții

• Îți plăcea sportul de mică?

Da, și fotbalul în general. Am fost un fel de jucător. Prima dată am activat în echipa străzii, din cartierul nostru, cu toții băieții. Eram în echipa unuia dintre frați, ei întotdeauna erau în echipe diferite și eu eram pe post de lovește la picioare, feriți-vă de ea.

Nu știam să driblez, dădeam cum primeam ca să iau, să prind mingea, prin ce circumstanțe nu conta, că nu avem tactică, tehnică. Și le era frică de mine, dar nu se supărau. Dar nu aveam atâta putere să le bag piciorul în ghips.

Am avut apoi o perioadă în care am făcut tenis, baschet, înot. Baschetul mi-a plăcut foarte mult. Nu am făcut niciodată fotbal la nivel de performanță, în schimb eram în echipa de fotbal a fetelor a liceului, mergeam la competiții cu celelate echipe, reprezentam școala.

Care a fost materia ei preferată

• Care a fost materia preferată la școală?

Româna. Eram foarte bună și eram lăudată de toate profesoarele, chiar dacă le avusesem la clasă sau nu. În schimb, chiar dacă e la pol opus, foarte bună eram și la chimie. Doamna profesoară voia să mă trimită la concursuri, dar pe finalul liceului nu mai aveam răbdare să merg la olimpiade, pentru că toți anii de școală, cu asta mă ocupasem.

• Cât de greu este să porți numele de Iordănescu?

Nu simt o apăsare anume. Și dacă te cheamă Iordănescu sau nu, iar numele nu e recunoscut la nivel internațional, trebuie să dai dovadă de profesionalism, mereu pregătit pentru jurnal, să fii informat cu tot ce se întâmplă în lumea sportului și să dai dovadă de caracter.

Eu tot ar fi trebuit să dau ce e mai bun, interesul meu e să-mi fac munca așa cum pot, să dau tot ce e mai bun.