Corina Chiriac povestește cum s-au creat melodiile care au făcut-o celebră. „Eu nu am fost întotdeauna credincioasă”. EXCLUSIV

Corina Chiriac e de mai bine de cinci decenii una dintre cele mai îndrăgite soliste ale muzicii ușoare românești. IMPACT.RO vă propune azi un interviu cu cea care, la 72 de ani, continuă să încânte, vorbind despre caeireă, muzică, dar și credință.

„Programul spectacolului era axat pe locație, sărbătoare sau anotimp”

• Ați revenit recent pe scena „Teatrului Constantin Tănase” într-un spectacol estival care poartă numele unui cântec lansat chiar de dumneavoastră prin anii `80, „Ce mică-i vacanța mare” , melodie îndrăgită de multă lume. Are acest cântec vreo poveste anume?

Corina Chiriac: Vacanța mare, cum e supranumit cântecul, aparține regretatului compozitor Ion Cristinoiu, unul dintre cei mai talentați melodiști ai genului, iar textul aparține unui alt titan al textelor inspirate, Eugen Rotaru, și datează din perioada când muzica ușoară era una dintre prințesele spectacolelor de divertisment, în toată lumea. Cântecul nu are o poveste anume, spre deosebire de celebra Rața sau și mai celebra Stradă a Speranței, dar divertismentul românesc are o frumoasă poveste de dragoste cu Măria sa, publicul, fără de care însăși ideea de spectacol nu s-ar mai pune în practică!

În anii de dinainte de 1989, spectacolele de divertisement se străduiau să atingă în calitate genul spectacolului de revistă, adică un eveniment care să ofere publicului prezent diverse genuri muzicale, actori de comedie și momente de balet modern sau dansuri populare. Desigur exista o reală industrie a spectacolelor de divertisment, repet, în toată lumea, iar programul spectacolului era axat pe locație, sărbătoare sau anotimp.

De exemplu, pe vapoarele de croazieră unde mulți colegi de-ai mei au avut contracte de colaborare, muzica ușoară era dedicată turiștilor de o anume vârstă care doreau să reasculte muzica tinereții lor. Cam așa cum este și astăzi! Pe lîngă spectacole se înființaseră multe festivaluri și concursuri sau concursuri muzicale cu caracter de festival, cum era cel de la Mamaia, unde artiști și creații muzicale concurau pentru a ajunge în finală!

Impact.ro

Si-a gasit SOTUL MORT, in pat! VEDETA din Romania, ANUNT SOC!

Impact.ro

A MURIT prezentatorul TVR. DOLIU URIAȘ! Ai aflat?

Desigur, pentru aceste evenimente, compozitori și textieri gândeau permanent la noi creații care ar face față unui concurs și erau încredințate unor soliști care aveau aptitudinile necesare muzicii, scenei și concurenței ! Vacanța mare a fost creată în primăvara lui 1983 pentru un asemenea concurs ce avea loc la început de vară și unde erau așteptate cântece vesele destinate vacanțelor copiilor și concediilor părinților.

De obicei, cântecele cu dedicație precisă asupra unui anotimp aveau viața scurtă așa cu este și astăzi soarta cântecelor de Craciun, de exemplu, dar iată că acest cântecel cu linie melodică atât de plăcută și de ușor de reținut a străbătut timpul devenind astăzi singurul care trateaza subiectul vacanței mari, de vară. Cu siguranță dacă versurile nu ar fi reprezentat o serie de adevăruri comune nouă tuturor, probabil ar fi fost uitat în dulapurile cu benzi ale Radiodifuziunii pentru că nu l-ar mai fi cerut nici un radioascultător!

„Am colaborat cu toate teatrele de revistă din țară”

• Cum a început colaborarea dumneavoastră cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”?

Corina Chiriac: În ceea ce privește colaborarea mea cu „Teatrul de Revistă Constantin Tănase”, ea are rădăcini vechi. A început în anii 1970 când George Grigoriu mi-a încredințat un prim șlagăr, O poveste mică-mică de la mare, ani în care elita veche a artiștilor de revistă făceau deliciul fiecărui spectator! Am apucat să fiu în spectacole alături de Mircea Crișan, Zizi Șerban, Didi Ionescu Felea, Paula Rădulescu, Nicu Constantin și Alexandru Lulescu, Nicolae Nițescu, Luigi Ionescu, de balerini excepționali ca Tatiana Botez, Cornel Patrichi, Păstorel Ionescu și mulți altii…

Pe tot parcursul anilor mei de carieră muzicală am colaborat cu toate teatrele de revistă din țară, care erau multe și bine organizate, ca de exemplu , Teatrul Fantasio din Constanța, unde Jean Constantin și Dan Spătaru, Ilona Moțica sau cuplul de balerini Gina și Milidi Tătaru încântau oamenii… și mulți alți artiști minunați de la teatrele din Galați, din Ploiești, Pitești, Deva, Baia Mare…

Colaborarea mea cu Teatrul Constantin Tănase a cunoscut un avânt mai ales după anii 1980, când peste 1.000 de bucureșteni umpleau seară de seară Grădina de vară Boema la spectacolele scrise de Mihai Maximilian și Vasile Veselovski, unde era o adevărată onoare să joci alături de Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Tamara Buciuceanu, Margareta Pîslaru, Vasilica Tastaman și orchestra teatrului condusă de maestrul Sile Dinicu.

• Prin natura meseriei, cunoașteți bine muzica românească. De ce credeți că melodii de acum 40, 50, 60 de ani sau chiar 80 de ani mai sunt și azi bine conturate în mentalul nostru, iar altele, cele de azi, cele mai multe în fapt, dispar foarte repede? Aveți vreo explicație?

Corina Chiriac: Sigur că am. Înainte de toate pentru că existau doar două posturi naționale de radio în țară. Apoi, pentru că se difuza în proporție de 90 la sută muzică românească. În toate țările mari ale lumii se promovează muzica națională. În America de exemplu, vei auzi doar muzică americană sau muzica celor care au intrat în sindicatul artiștilor cu drept de a fi difuzați pe teritoriul radiourilor din SUA, indiferent cât de internațională este cariera lor muzicală.

Un rol negativ în dispariția melodiei au avut-o apariția sunetelor electronice pe care oricine cu un pic de îndemînare IT o poate găsi în programele unui laptop… fapt care i-a determinat pe organizatorii de spectacole să inventeze evenimente de tip exclusiv electronic, cu alte cuvinte să mute o seară de club în aer liber… Și pentru că ar fi foarte greu să propui unei sute de mii de tineri opt ore de melodie, atunci s-a recurs la ritmuri peste care cineva cu ceva fantezie aplică multe alte sunete elecronice alese din diferite programe de calculator… eu rămân un om și un artist optimist!

„Este subiectul meu de suflet”

În sine, melodia, nu va muri niciodată! Atunci când moda acestor încercări electronice se va fi subțiat, tinerii iubitori de muzică vor reinventa roata!!!

• Ați spus de mai multe ori că credința v-a ajutat în diverse momente. În ce situație ați apelat la divinitate? Care e rugăciunea dumneavoastră preferată?

Corina Chiriac: Acesta este subiectul meu de suflet și de aceea am scris o carte de 500 de pagini intitulată „Minuni trăite”. Mulțumesc și azi Editurii Școala Ardeleană pentru încredere și mai ales profesorului doctor Dumitru Constantin Dulcan pentru prefață. Sunt acolo, prezentate în amănunt câteva din întâmplările excepționale prin care am trecut.

Extraordinarul acestor întâmplări este că eu nu am fost întotdeauna credincioasă, ci am primit la un moment dat dovada că am în cine să cred și de atunci justificarea credinței m-a însoțit pe parcursul vieții așa cum ai primi, atunci cînd ți-e foarte sete, un pahar cu apă.

Însuși faptul că am ajuns sănătoasă la vârsta asta este o minune zilnică pentru care mă rog în permanență și pentru care dau slavă și mulțumire bunului Dumnezeu! Pe canalul meu de YouTube se găsesc cîteva videoclipuri cu subiect religios și sunt fericită că ele se bucură de un mare succes. Sunt mulți oameni care au trecut prin experiența morții clinice și care fost readuși la viață de către medicina modernă.

Cîțiva dintre ei au destine asemănătoare, sunt americani, sunt foști profesori universitari atei și după ce au trecut prin evenimentul morții clinice au devenit credincioși și s-au făcut pastori. Pe românește, păstori de suflete. Au scris cărți de succes și sunt solicitați la nenumărate interviuri care sunt puse pe internet. Vă dau numele lor: Howard Storm, Jim Woodford sau celebrul Eben Alexander, a cărui carte „Dovada lumii de dincolo” este tradusă în românește.

Sfaturile lor nu se deosebesc cu nimic de sfaturile pe care le dădeau și sfinții părinți ai Bisericii Creștine de la începuturi…de-acum 2000 de ani. Ei pledează pentru ca noi să ținem legătura cu divinitatea în permanență, să solicităm ajutorul lui Dumnezeu în permanență.

Unul dintre ei spunea cu mult umor că dacă ai să-i ceri lui Dumnezeu o super mașină, una de lux, se poate să nu ți-o dea, dar dacă ai să te rogi permanent pentru binele tău, al prietenilor, al neprietenilor și mai ales al binefăcătorilor tăi, atunci binele din dorința ta, ți se va întoarce atunci cînd vei avea cea mai mare nevoie! Vă doresc sănătate și Doamne ajută!