21:36
Maria Tănase s-a iubit cu Constantin Brâncuși, deși între ei era o diferență de vârstă de 37 de ani. Despre cum a început dragostea lor și cât a durat ea s-au spus două variante. Un istoric a contrazis povestea zisă de un avocat și gazetar care i-a cunoscut pe ambii români celebri, precizând că acesta ajunsese să nu o mai aibă la inimă pe interpretă.
Istoricul Stejărel Olaru susține că este imposibil de precizat numărul iubiților pe care i-a avut Maria Tănase, de-a lungul timpului. De altfel, soţul ei, Clery Sachelarie, cu care s-a căsătorit în 1950, la vârsta de 37 de ani, ar fi închis ochii când ar fi aflat despre o aventură sau alta. Însă, cert este că printre iubirile pasagere ale cântăreței s-a numărat și cea cu Brâncuși, pe vremea când nu era măritată.
Iubirea dintre Maria Tănase și Constantin Brâncuși s-ar fi consumat la New York, într-o perioadă de doar câteva săptămâni, cât a durat Expoziția Universală din Statele Unite ale Americii din 1939. La acest eveniment, interpreta a plecat să reprezinte România alături de Dimitrie Gusti, fondatorul Muzeului Satului din București.
„Am un program variat și bine pus la punct pe care-l studiez regulat, cu câteva melodii populare, ale căror cuvinte au fost traduse în limba engleză și orchestraţia pentru jazz a câtorva cântece românești în genul melodiilor negre, care vor forma repertoriul meu”, i-a spus Maria Tănase despre reprezentația la New York lui Zaharia Stancu, prieten apropiat al regizorului Sandu Eliad, care a însoțit-o.
La acea expoziție, Maria Tănase, „Pasărea măiastră”, așa cum a numit-o Nicolae Iorga, avea 26 de ani, iar Constantin Brâncuși avea 63 de ani. Între ei doi s-a înfiripat repede o dragoste ce n-ar fi durat decât timp de câteva săptămâni.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Maria Tănase a povestit cum s-a despărțit de Constantin Brâncuși. Interpreta a dezvăluit că sculptorul a rugat-o să-i cânte, în timp ce stăteau în patul lui, sprijiniți spate-n spate. I-a cântat până când el a adormit, după care în locul în care stătea ea a așezat o pernă.
„Pe Costache Brâncuși l-am cunoscut la New York și l-am lăsat adormit în Porumbarul (cum își denumea el patul) adus din atelierul de la Paris. Ploua în ziua aia – m-a rugat să-i cânt și ca să nu-l văd plângând și-a rezemat spinarea de a mea să nu-i văd fața. Într-un târziu, trecând prin multe cântece, a adormit.
Am lăsat în locul spinării mele o pernă mare, ca să nu-l trezesc, i-am sărutat mâna și i-am lăsat o scrisoare pe masă. Mai aveam o oră și trebuia să plec spre țară”, a povestit Maria Tănase, conform istoricului Stejărel Olaru.
Istoricul a precizat că după aceea Maria Tănase n-a mai călătorit în străinătate decât de trei ori: în primăvara anului 1941, în Turcia; în 1956, în Iugoslavia; și în 1959, în Bulgaria, la doi ani după moartea sculptorului.
Persoana pe care istoricul a acuzat-o că a spus o variantă falsă a poveștii iubirii dintre Maria Tănase și Constantin Brâncuși a fost Petre Pandrea, care a publicat în 1961 o carte dedicată sculptorului, „Brâncuşi. Amintiri şi exegeze”.
La momentul redactării lucrării sale, avocatul și gazetarul n-ar mai fi privit-o cu ochi buni pe interpretă, vechea sa prietenă. Ar fi considerat-o „frivolă, inconstantă în plan sentimental”, o femeie neserioasă sau neloială în relațiile de prietenie și cele de iubire.
Potrivit lui Petre Pandrea, întâlnirea celor doi români celebri s-a petrecut la Paris, nu la New York, în 1938, nu în 1939. La finalul poveștii lor de iubire, sculptorul ar fi spus cuvinte aspre la adresa Mariei Tănase.
„Brâncuși a cunoscut intim pe Maria Tănase… (…) Cu Brâncuși s-a întâlnit la Paris. Era fatal ca să se întâlnească la Expoziția din Paris, din 1938 (sic!), pe care o serveau sub diriguirea lui D. Gusti, să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă, cu invective din partea neichii Costache, care afirma, în final, obosit, că nu-i mai place cântecul Mariei Tănase, care nu cântă, ci doar bocește”, a povestit Petre Pandrea.
La început, însă, și după cele scrise de Petre Pandrea, Constantin Brâncuși nu considera că Maria Tănase „doar bocea”, ci era vrăjit de vocea ei. Ba chiar i-ar fi spus că se simțea în stare să dăltuiască o Pasăre Măiastră pentru fiecare cântec pe care i-l interpreta. Dar au fost doar vorbe. N-a sculptat nicio operă pentru ea, cum a făcut pentru alte ibovnice.
„Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înţelegi? Vezi, tu, Mărie!
Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nţelegi?”, îi declara Constantin Brâncuși tinerei Maria Tănase, conform lui Petre Pandrea.
„Nu-i o cântăreață, bă, ci o bocitoare! Locul ei predestinat se află la înmormântări, iar nu la ospețe. Să încerce să cânte la Opera cea Mare din Paris sau la Opera din București”, s-ar fi răzgândit Brâncuși la finalul poveștii de dragoste, în confesiuni către cunoscuții săi.
De altfel, aceste cuvinte aspre din partea lui Constantin Brâncuși n-ar fi fost singurele ce s-au auzit despre Maria Tănase. În urma vizitei sale la expoziția la care a cântat pentru președintele american Franklin Delano Roosevelt, ea s-a ales cu o ironie usturătoare.
În țară s-a glumit că Maria Tănase a cântat la marele eveniment melodia „Ţine, Leano, curu’ zvelt!”, într-un joc de cuvinte ce pleacă de la numele celui de-al treizeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii.
La un moment dat, Constantin Brâncuși ar fi dat o explicație cu privire la relația sa cu Maria Tănase. Marele sculptor a spus că dragostea lor „a venit la momentul oportun” și a durat exact cât trebuia, până când s-au plictisit unul de celălalt.
„A venit războiul și nu l-am mai putut adormi în cântece, dar aici, la Gorj, sunt cu el. Și-l iert că nu s-a întors în țară căci traversa pusă de profani peste săruturile din zăvoi ca să-i împlinească opera l-a apăsat pe suflet și l-a rupt de țară.
Săruturile lui era tandrețea oltenească, Colona infinitului era zborul sufletului său, iar masa din zăvoiul de pe Jii era masa la care-și ospăta prietenii în atelierul lui și pe care își pipăia visele pe care le împietrea în operele lui. El a dat Gorjului ce i-a fost lui mai drag. (…) Operele lui scumpe or fi pe altundeva, dar sufletul lui Neica Costache se află la Tg. Jiu”, a spus la rândul ei Maria Tănase, conform istoricului Stejărel Olaru.
La moartea lui Constantin Brâncuși, care s-a stins la 16 martie 1957, la Paris, la vârsta de 81 de ani, Maria Tănase ar fi plâns „cu lacrimi fierbinți și în bocete adevărate”, în ciuda faptului că era căsătorită cu juristul Clery Sachelarie.
