07:42
Clătitele sunt cel mai la îndemână desert atunci când poftim la „ceva bun”. Şi probabil că nu puţine sunt gospodinele care fac o farfurie cu vârf de clătite care, cel mai probabil, nu pot fi mâncate în aceeaşi zi.
Primul lucru pe care trebuie să-l faci pentru ca aluatul să nu se întărească până a doua zi este să foloseşti suficiente ouă. Două ouă sunt suficiente la 100 de grame de făină.
Laptele şi untul folosite la preparararea clătitelor trebuie să aibă un procent mare de grăsime. Unele gospodine înlocuiesc laptele cu apă minerală sau folosesc ambele ingrediente, iar altele adaugă, pe lângă ingredientele cunoscute, şi două linguri de bere.
Ouăle se bat ca pentru omletă până fac puţină spumă deasupra, se adaugă untul topit, sarea, jumătate din cantitatea de lapte şi se amestecă bine. Făina se adaugă treptat și se amestecă încontinuu ca să nu existe cocoloaşe. După ce compoziţia s-a omogenizat, se diluează cu restul de lapte și la final se adaugă și apa minerală.
Se adaugă apoi și vanilia și coaja de lămâie. Lasă apoi compoziția să se odihnească aproximativ un sfert de oră, de preferinţă la frigider, timp în care aluatul se va mai îngroșa puțin. Pune apoi doi trei stropi de ulei în tigaie și prăjește clătitele.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]În funcție de dimensiuna tigăii, se pune compoziție de clătite atât cât să acopere toată suprafață, dar să nu fie într-un strat prea gros sau prea subțire.
Clătita se prăjește la foc mic, pe ambele părți. Când aluatul începe să se desprindă de marginea tigăii sau își schimbă culoarea devenind aurie, e timpul să fie întoarsă pe cealaltă parte. Cea de a două parte va avea nevoie de mai puțin timp de prăjire decât prima.
Aluatul este potrivit atât pentru umpluturi dulci, cu dulceaţă, gem sau Nutella, cât şi pentru cele sărate, cu telemea sau cu brânză de burduf şi mărar.
