06:47
Cinci navigatori, patru români și un bulgar, au călătorit 7 luni până în Galapagos, Pacific. Aventura lor este spumoasă și o veți citi în rândurile care urmează. Pe Oleg Margina l-am cunoscut în urmă cu vreo 12 ani. Nu își lăsase barbă pe-atunci. Ne-am întâlnit în timpul unei investigații jurnalistice pe care o făceam în domeniul afacerilor și am rămas în legătură, sunându-ne sau văzându-ne ocazional.
Acum vreo nouă ani primesc un telefon de la el și îmi spune:
„Crisule, am o ofertă pentru tine de nerefuzat!”
„Aoleu!”, zic eu.
„Fii atent. Eu de câțiva ani m-am apucat de navigat. Fac sailing pe veliere cu niște prieteni. Mi-am luat și carnet. Din mai până în octombrie suntem în Limanu, la doi kilometri de 2 Mai, în Marina Life Harbour, un loc de vis, cu trei pontoane unde se închiriază locuri de andocare pentru peste 200 de bărci.
E un resort în golf extraordinar, cu restaurant pe pământ și unul plutitor, și un mic hotel cu 20 de camere. Uite ce-ți propun! Avem nevoie de cineva care să iasă cu noi pe mare, să facă fotografii și video pentru un material de promovare și m-am gândit direct la tine. Iar tu o să înveți să navighezi. Ne ocupăm noi de asta. Toată vara vei sta cu noi. Ce zici?”
Bineînțeles că am zis un „Da” hotărât de parcă atunci, pe loc, m-aș fi logodit cu marea. A fost ca și cum m-ar fi ademenit sirenele de pe insula Capri, care au încercat să-l abată din drum pe Ulise. Eu am cedat și am ales bine.
A fost începutul uneia din cele mai interesante și frumoase aventuri trăite de mine. Vreme de vreo trei ani. Apoi m-am rededicat total presei și doar în vacanțe mai ieșeam cu ei pe mare.
În schimb, pentru Oleg, sailingul a devenit un mod de viață, o pasiune transformată într-o aventură continuă și deschisă, de la an la an, spre tot mai îndepărtate orizonturi și locuri din lume.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Ultima și cea mai lungă expediție a sa, împreună cu prietenii și membri ai echipajului, a fost în Atlantic și Pacific, prin canalul Panama, până în insula Galapagos. Au plecat în noiembrie, anul trecut și s-au întors la acestui mai. Oleg este căpitanul skipperului Ironbarque, frumosul și impresionantul velier al cărui, împreună cu alți doi navigatori prieteni, este proprietar.
Dragi cititori, imaginați-vă că interviul pe care i l-am luat lui Oleg se derulează chiar sub ochii voștri, în timp ce cu toții stăm pe băncile de pe punte. Iar Ironbarque, întors la țărmul românesc de la Marea Neagră, ne plimbă prin aerul cald, sub o adiere plăcută, spre un apus de culoarea mierii, sub strigătele pescărușilor care anunță înserarea. Toată lumea la bord și să-l ascultăm pe Oleg.
Reporter: Ei, bine, când și de unde ați pornit în această lungă aventură?
Oleg Margina: Deci am preluat barca în Ensenada, coasta de Vest a Mexicului, graniță cu Statele Unite. Practic, nordul Mexicului. Am plecat de acolo până în Costa Rica, distanța înseamnă vreo 2.500 de mile marine.
Reporter: La ce dată s-a întâmplat asta?
Oleg Margina: Deci asta a fost pe 10 noiembrie.
Reporter: Cum se numește barca?
Oleg Margina: Barca se numește Ironbarque. Și pagina bărcii este ironbarque.co.uk. Și acolo se vede clar traseul pentru că am avut Live Tracking-ul chiar de la plecare. Tot cât a mers barca până în ziua de azi se vede.
Reporter: Cât a fost distanța în total?
Oleg Margina: Distanța a fost de 2.500 în prima fază, după care din Costa Rica până în Galapagos înseamnă vreo 70 de mile. Această distanță am parcurs-o de 4 ori, pentru că am avut două expediții în Galapagos cu plecare din Costa Rica. 2.500 de mile marine înmulțit cu 1,852, atât înseamnă mila marină.
Reporter: Dar care a fost traseul ăsta cu 2.500 de mile, ce înseamnă efectiv?
Oleg Margina: Efectiv a fost Ensenada, Mexic, Costa Rica, Golfito.
Reporter: Deci distanța totală care a fost parcursă în astea 7 luni?
Oleg Margina: În 7 luni cred că am făcut peste 12.000 de mile. Deci am făcut Galapagosul de 2 ori, dus-întors, dus-întors. Am sărbătorit și Crăciunul, și Revelionul acolo. De Crăciun am traversat Ecuatorul. De Revelion eram în Galapagos. După care ne-am oprit în Costa Rica pentru 2 zile. Ne-am pregătit și am ieșit prin Canalul Panama. Am ieșit pe partea Atlantică. Și din Panama ne-am dus până în Cuba. În Cuba ne-am luat o pauză de o săptămână, am curățat barca, și din Cuba am plecat în Republica Dominicană. Acolo am stat vreo săptămână și apoi ne-am dus în Martinica, care face parte din insulele Caraibe. În jurul Martinicăi ne-am plimbat, am scos la plimbare și niște invitați pe barcă. Și următorul traseu mai mare a fost traversarea Atlanticului de la vest la est. Este considerată un pic mai grea, din cauza curenților de apă a trebuit să urcăm spre nord și practic în Europa am venit prin Atlanticul de Nord.
Reporter: Deci traversarea a fost la întoarcere.
Oleg Margina: Exact.
Reporter: Spune-mi despre echipaj, câți ați fost?
Oleg Margina: Am fost 5. Toți 5 sunt pregătiți. Eu am fost căpitan. Bucătarul, secundul și tehnicianul bărcii a fost Neagu. Supranumit Legendarul. Și o să-ți povestesc despre el, este într-adevăr o persoană mai deosebită. După care a fost un skipper, Dragoș Berariu, care lucrează în sezonul de vară în Grecia. Apoi Nicoleta Toma, care e proprietara mai multor ambarcațiuni și conduce foarte bine. Și a mai fost Ghenadie Dumanov, care de peste 10 ani merge, adică este și el super pregătit. Nicoleta e stabilită în România, cred că în Timișoara.
Reporter: De la ce a pornit ideea, cum v-ați hotărât pentru treaba asta? Pentru toată experiența?
Oleg Margina: Experiența abia a început.
Reporter: E o parte deci.
Oleg Margina: Exact.
Reporter: În prima parte cum a început?
Oleg Margina: Cumva partea aceasta de sailing recreațional, ceea ce făceam eu în Grecia, cumva am ajuns la un nivel de saturație, și de multe ori aveam ideea de blue waters sailing sau sailing în locuri mai îndepărtate, sailing la distanță, locuri mai deosebite. Blue Water sailing e o ramură separată. Sailingul în general poate fi împărțit în sailing sportiv. După aia trec pe Laser, care este clasa olimpică, adică e one design pentru toată lumea și exact pe acest tip de barcă se întâlnesc olimpicii și se bat între ei în toată lumea.
După care offshore sportiv, este în regim de regată, dar pe distanțe mari și cu bărci mai mari. A doua ramură este sailing recreațional. De vacanță, charter normal. Îți închiriezi o barcă pentru o săptămână, două, trei, și explorezi diverse insule, arhipelaguri. Preponderent se face pe distanțe mai scurte. 50 de mile pe zi, 30, 10 pot fi. Depinde cum ți-ai făcut traseul.
Asta am făcut în Grecia, 7-8 ani. După care ajungem la sailing blue water, și în sensul acesta ne apropiem și de expediție, pentru că Blue Water ca și noțiune este pe distanță mare, să ajungi în locuri mai îndepărtate, mai deosebite.
Sailingul de expediție este aproximativ același lucru, numai că se face la un nivel mai profesional. Dacă Blue Water înseamnă o dorință a unui proprietar de barcă să ajungă undeva, expediția științifică sau expediția în general are alte scopuri. Deci nu este vorba de distracție, nu e vorba de a vizita locurile mai speciale, este vorba de alte chestii.
Oleg Margina: Și în cazul meu, am stabilit o colaborare cu Institutul de Biologie din cadrul Academiei Române. Și în orice expediție mergem, se recoltează probe și se face studiu de specialitate. În Galapagos am avut un reprezentant de la Institut care a recoltat. Pe Atlantic am fost noi cei care am recoltat probe și le-am predat. E cumva un studiu continuu.
Ei au început acest proiect cu 3, 4, 5 ani în urmă. Și în continuare supraveghează curenții de apă, și vorbim de curenți mari, gen Gulfstream, care străbat oceane. Ei asta studiază, la nivel genetic, inclusiv biodiversitatea florei microbiene. Am făcut instructaj pentru recoltare. Bine, eu ca primă profesie, sunt laborant. Eu am făcut Colegiul de Medicină. Medic epidemiolog a fost ultima mea specializare. Am practicat în cadrul Centrului Național Științific de Medicină Preventivă din Chișinău. După am făcut ASE-ul, după ASE am făcut și școală doctorală.
Reporter: Peste niște ani o să te prind în Academie.
Oleg Margina: Da, da (râde).
Reporter: Cei de la Institutul de Biologie vă pun la dispoziție instrumente, materiale?
Oleg Margina: Da, absolut.
Reporter: Studiu nu faceți, doar colectați?
Oleg Margina: Exact.
Reporter: Aveți deja și un scop științific în treaba asta?
Oleg Margina: Absolut. Practic tot echipajul participă. Pe lângă această componentă științifică, noi avem și o componentă educațională. Luăm legătura cu școli, de exemplu am avut o intervenție în cadrul unei lecții de geografie, într-un sat. Și chiar mi-a plăcut foarte mult, copiii s-a văzut clar că sunt interesați, au participat foarte activ, au venit cu întrebări, a fost live. Apropo de live, barca este dotată și cu internet de mare viteză, prin Starlink, firma lui Elon Musk. Și a mers foarte bine.
Prin satelit. Din păcate este destul de scump, dar este o investiție bună. Faptul că putem comunica în regim online cu toată lumea, contează extrem de mult. Și asta a însemnat pentru noi trecerea la următoarea etapă de dezvoltare a sailingului. Gândește-te că înainte, în momentul în care tu te-ai apucat să traversezi un ocean, primii 10, 15 km mai ai legătură GSM, după care rămâi descoperit. Poți avea un telefon satelit, dar este extrem de scump. Am avut inițial Iridium, și m-a costat extrem de mult. Și era numai pentru mesaje și e-mail-uri. O viteză foarte mică, imposibil de vorbit.
Reporter: Partea de documentare presupune și însemnări, consemnări, în afara jurnalului de bord?
Oleg Margina: Da. La fiecare recoltare de probe se specifică într-un raport ora și locul exact al recoltării. Altfel, proba este irelevantă, pentru că pe ei, din câte am înțeles, îi interesează modificarea calității apei pe parcursul circuitului apei. Poate să facă un cerc care să dureze un an. Apa care a plecat din Antarctica, face înconjurul Atlanticului și se întoarce acolo peste un an. Consemnăm, în afară de oră și loc, temperatura apei, curentul, dacă avem derivă, cât de mare este deriva, ca să-și dea seama despre curentul de apă, pe ce curent suntem, cum se mișcă, cu ce viteză se mișcă.
Reporter: Lucrați pe baza unor hărți ale curenților?
Oleg Margina: Sigur. Curenții se cunosc, noi lucrăm pe baza instrumentelor bărcii, cu ce viteză, unde se află, cât de mare este deriva.
Reporter: A cui a fost ideea, cum s-a pornit treaba asta? Tu ai și o experiență anterioară de traversare.
Oleg Margina: Știi cum s-a întâmplat? La mine toate au fost bune și frumoase. În timpul sezonului, eu eram pe Mediterană, curse charter, în extrasezon eram în București, instructor de sailing, lecții teoretice, lecții practice, câteodată mai prindeam și delivery de barcă, adică mutarea bărcii din locul A în locul B. După care apare la școală un cursant și zice, băi băieți, ce se întâmplă cu voi, care e treaba voastră? N-ai vrea să mergi cu mine din Islanda până în Groenlanda? Pentru că am eu niște prieteni care vor să-și mute barca și avem nevoie de un skipper.
Ba da, cum să nu.
Oleg Margina: Am urcat pe barcă, am trecut Atlanticul de Nord și am intrat în Groenlanda. Și a fost de-a dreptul fabulos. Asta a fost în 2019-2020. Pe timpul iernii peisajele nu sunt așa de spectaculoase.
Dar vara, când coasta se înverzește și totul se trezește la viață este atât de frumos! Cred că am stat vreo săptămână. Am mers de-a lungul coastei, și am mai rămas și câteva zile la destinație, pentru că noi trebuia să livrăm barca în Ilulissat, undeva pe coasta de Vest, înspre nordul Groenlandei.
La un moment dat, mai aveam vreo 150 de mile până în Canada. Am navigat printre ghețari, după care am văzut balene, am intrat în Disko Bay, care este un loc renumit, în care vin balenele care deja au născut să-și hrănească și să-și crească puii. E un golf superb. În Ilulissat a fost super frumos.
Reporter: Asta a fost prima experiență?
Oleg Margina: Da. Și după-aia am rămas înnebunit de frumusețea zonelor polare. Și următoarea expediție mai deosebită a fost în Antarctica. Noi am plecat cu o altă barcă din Ushuaia, în 2021, înainte de pandemie. Țin minte că m-am întors cu ultimul avion din Argentina în România. Pe 6 martie 2021. Prima expediție a durat vreo 2 săptămâni, și a doua expediție în Antarctica a fost aproape o lună.
Reporter: Spune-mi câteva chestii despre barcă.
Oleg Margina: Barca într-adevăr este deosebită, bărci de genul acesta s-au făcut 12 bucăți. Bărcile s-au făcut în cadrul proiectului Business Challenge, un proiect dezvoltat de un englez. 12 bărci de 72 de picioare, făcute din oțel de 5 mm. Este enorm de mult. Gândește-te, prima generație a acestor bărci a fost făcută din tablă de 3 mm. Opera vie era 5, opera moartă era de 3. Opera moartă e de la linia de plutire până în punte. Se numește opera vie pentru că în apă, tot felul de vietăți se agață, deci e opera vie. Catargul de 29 de metri, de la linia apei. 29 de metri înseamnă vreo 7-8 etaje. Catargul se măsoară de la linia apei, nu de la punte.
Pe tine te interesează air draft, de la nivelul apei, ce înălțime ai nevoie ca să treci pe sub un pod. Pentru că înălțimea podului se măsoară de la nivelul apei. Pe hărțile de navigație sunt aceste informații (despre poduri), noi verificăm, pentru că de fiecare dată depinde de flux-reflux, depinde de maree, depinde la ce oră treci.
Reporter: Barca se încadrează într-o anumită categorie, se numește într-un fel?
Oleg Margina: Este velier de expediție. De ce spun de expediție, pentru că o barcă normală, stai pe ea o săptămână, două, trei, dar cu condiția să acostezi. Ca să faci refill-ul la apă, la motorină. Are capacități mai limitate. Rezervoarele de motorină, de exemplu. Am 4 rezervoare care împreună înseamnă vreo 2150-2200 de litri. Autonomia depinde. Generatorul meu consumă vreo doi-trei litri, motorul consumă în funcție de turațiile motorului, între 7 și 30 de litri. Pe oră. Viteza de croazieră a bărcii este de 7 noduri (knots).
Într-o zi normală noi parcurgem aproximativ 150 de mile marine. Pe vele, depinde cum bate vântul. Viteza pe vele este între 6 și 12 noduri. Viteza maximă pe care am reușit să o scot cu ea a fost de 14 noduri. 20-25 de noduri, astea deja sunt bărci sportive. Inițial barca a fost făcută pentru 18 persoane. În continuare are 18 locuri de dormit, dar am ajuns la concluzia că mai mult de 12 nu este cazul. Echipajul permanent, 2-3-4 persoane și până la 8 invitați.
Reporter: Ce alte utilități aveți acolo? Cum se numește camera aia, masa ofițerilor?
Oleg Margina: Salon. Tu zici locul unde se află masa hărților. Ăla e locul de navigație, sau masa hărților, locul navigatorului.
Reporter: Cum arată o zi fără evenimente deosebite pe barcă? Prin Atlantic.
Oleg Margina: O să-ți dau o descriere făcută artistic de cineva. Sunt oameni care au fost pe barcă, au trăit o zi și au povestit.
Reporter: Ați pățit ceva rău pe acolo?
Oleg Margina: Am mai prins câteva furtuni, de exemplu în porțiunea asta din Republica Dominicană până în Martinica am mers pe furtună.
Reporter: E specific Caraibelor treaba asta?
Oleg Margina: Nu, așa am prins noi. A trebuit să mergem pe vânt strâns, e greu, e solicitant. Am mers în mai multe volte, ceea ce ne-a lungit distanța aproape dublu. E solicitant pentru că în afară de vânt care îți bate din proră, tu mai ai și val care tot de acolo vine. Din aceeași direcție cu vântul. Și fiecare val îl iei din plin. Dacă nu strângeam vela, eu cu motorul mai mult de 3 noduri nu văd… Cu vânt, noi ne-am deplasat cu viteza de 6 -7 noduri, depinde cât de strâns reușeam să urcăm.
Reporter: Tu ești căpitan. Dar când sunt situații din astea, cu ce te ocupi pe punte, efectiv?
Oleg Margina: Pe punte trebuie să verifici în ce situație sunt velele, cât de bine sunt setate pentru cursul pe care mergi, să verifici dacă nu cumva s-a rotit vântul, pentru că vântul nu de fiecare data bate stabil, se mai rotește. Pentru că o rotire de 5 grade, tu deja o simți. Și trebuie ori să schimbi, să modifici cursul bărcii, ori să modifici setarea velelor, depinde. Noi eram numai 3, echipajul permanent de pe barcă, și nu ai posibilitatea să acoperi toate posturile așa, cum e la sailing sportiv.
De exemplu, această barcă a fost gândită ca o barcă de regată, o barcă sportivă. Și în mod normal echipajul ei este de 18 persoane. Și permanent fiecare are postul lui, trag de barcă, trag de vele. 6 persoane se odihnesc, 6 persoane sunt la subcart, că așa îi spunem noi. Subcart înseamnă că tu ești liber, dar ești obligat să fii echipat, ca să poți interveni în cazul în care cei de pe punte au nevoie de ajutorul tău. Tu stai în interiorul bărcii, dar echipat și pregătit pentru acțiune. După care mai sunt 6 persoane pe punte care muncesc.
Reporter: În afară de vânt, valuri, precipitațiile nu au fost o problemă?
Oleg Margina: Ba da, în zonele ecuatoriale e ceva normal. Mai ales la sfârșitul sezonului de vară, e sezonul ploios.
Reporter: Astea au fost situații în care a trebuit să vă legați, să vă ancorați?
Oleg Margina: Evident. De fiecare data când pe furtună sau pe un val mai mare de 3-4 metri ești pe punte, trebuie să te legi. Obligatoriu vesta de salvare și ham. Vesta este dotată cu un bec care teoretic te ajută, dar mai sunt balize speciale, pe un băț de vreo 2 metri jumate cred eu, în momentul în care, ferească Dumnezeu, se întâmplă să ajungă cineva în apă, după el arunci și colac, și baliza respectivă. Gândește-te că un om normal, în momentul în care este în apă, la suprafață rămâne numai capul, în cel mai bun caz. De obicei jumătate din cap. Dacă ești pe un val de un metru sau doi metri, îl vezi o fracțiune de secundă în vârful valului. Și este foarte important să îl faci cât mai vizibil. Baliza are rol vizual, de localizare.
Reporter: Arșița soarelui a fost o problemă?
Oleg Margina: Evident, cei care nu folosesc creme de soare suferă… E un risc foarte mare, pentru că noi majoritatea am stat în zona Ecuatorului și soarele bate într-un mare fel acolo. De la răsărit imediat îl simți, în jumătate de oră te arde de nu mai poți…Te arzi efectiv, că ai și soarele direct, ai și soarele reflectat din apă, este foarte intens. Plus că mai bate și vântul, și nu simți că pielea s-a încălzit, nu-ți dai seama că deja ești ars.
Reporter: Cu ce rezerve de apă plecați la voi?
Oleg Margina: Avem în jur de 2 tone de apă, dar barca e echipată cu un desalinizator prin care noi ne producem apă când avem nevoie. În momentul în care am consumat un rezervor sau maxim două rezervoare, deja pornim Water Maker, desalinizator. Al nostru face în jur de 2 l, 2 l jumate pe minut. Costă 3000, 4000, 5000 de euro.
Reporter: Provizii alimentare?
Oleg Margina: Pentru provizii, de fiecare data facem rezerva. Cel puțin 150% din necesarul pe care îl preconizăm. Barca într-adevăr ne permite, am trei frigidere care pot fi folosite și în regim de congelator. Am un congelator mare de 200 l, și celelalte două le folosesc ca și frigidere, de 150 l și unul micuț în salon în care ne ținem băuturile. În setul necesar de alimente este carne, în fiecare zi trebuie să mănânci carne, fructe, legume. În funcție de traseu. Traseul de o săptămână ne permite să acoperim toată gama. La traseul de 3 săptămâni trebuie să ne facem aprovizionarea cu fructe și legume conservate. Suplimente alimentare nu, sunt foarte binevenite soluțiile pentru sportivi, pentru rehidratare.
Oleg Margina: Ca și alimentație, când ajungem în locuri deosebite, încercăm să ne aprovizionăm de acolo. Am gătit lobsteri în Galapagos. De gătit se gătește nu bine, la mine se gătește foarte bine. Bucătarul de pe barcă, pe lângă facultatea de gătit de 5 ani pe care a făcut-o în Elveția, specializarea a făcut-o la Ramsay. E român, născut în Republica Moldova, stabilit în Marea Britanie. Pescuitul pe ocean este simplist. E la liber, dar nu în cantități industriale, pentru consumul propriu e ok. Cel mai mult am prins ton și mahi mahi. Mai rar a intrat pește spadă sau marlin. Nu există plasă, niciodată. Tehnica de pescuit este trolling.
Reporter: Am văzut într-o filmare de-a voastră cum vă luptați cu un pește spadă.
Oleg Margina: Peștele spadă a intrat în cârlig, dar n-am reușit să-l scoatem pe barcă. Am prins într-o zi doi rechini, și au intrat simultan, pe ambele lansete.
Nu foarte mari, un metru jumate. I-am adus la bord, dar nu am mâncat. I-am eliberat, trebuia să-i scoatem din cârlig. Mahi mahi e un răpitor tot așa frumos, un galben-auriu cu verde. Merge la grătar, plită, în toate felurile. De toate găteam. Coceam chiar și pâine. Aveam pâine proaspătă la bord când voiam noi.
Reporter: Relațiile dintre voi?
Oleg Margina: Ai două opțiuni. Barca fiind spațiu închis, în cazul nostru neavând posibilitatea să îl părăsești pe o perioadă considerabilă, ai două opțiuni. Oamenii care au trecut oceanul împreună ori rămân prieteni pe viață, ori nu se mai salută niciodată. Noi am rămas foarte apropiați.
Reporter: Escale ați avut de o săptămână sau două?
Oleg Margina: În Martinica.
Reporter: E mișto în Martinica?
Oleg Margina: Este super. Martinica e senzațională. Mie mi-a plăcut foarte mult pentru că aveam posibilitatea să stau la ancoră, fără să cheltui bani, în al doilea rând au o bază logistică foarte dezvoltată.
Reporter: Ce urmează? Ce v-ați propus?
Oleg Margina: Următoarele expediții vor fi în Scoția, organizăm câteva expediții foarte interesante. Pe lângă faptul că vor fi științifice. După care din Scoția urmează să coborâm în sud spre Insulele Canare. Din Insulele Canare o să facem încă o traversare de Atlantic. Dar de data aceasta în direcția de la est la vest, pe ruta clasică. Probabil că o să coborâm spre Capul Verde, depinde de vreme. După, vom coborî spre vest.
Reporter: Pentru voi sau aveți și comenzi?
Oleg Margina: S-a întâmplat că această expediție pe care am făcut-o în Galapagos a fost atât de reușită și atât de bine văzută din țară, că înainte să ne întoarcem de acolo, deja au venit solicitările pentru următoarea ieșire, și drept consecință ne-am organizat pentru încă 2 ieșiri în Galapagos, una este locuită sută la sută, în cealaltă mai sunt locuri. Și dacă vrea cineva să vină, ar trebui să se grăbească.
Reporter: Cât costă participarea la o astfel de expediție?
Oleg Margina: Anul trecut, noi am făcut-o cu 7.000 euro un loc de participant, dar nu știu dacă e cazul să facem și publică această informație, pentru că nu toată lumea înțelege. E dus-întors, plecările și sosirile nu sunt de fiecare dată în ziua programată. S-ar putea să fie nevoie să mai rămâi câteva zile într-un hotel, să mai mănânci ceva. Cu banii de buzunar, ai sări de 10.000, așa, lejer.
Nu este mult dacă te uiți la prețurile care se anunță în piață. Prețurile sunt peste 10.000. Noi practic, facem aceste expediții cu share-uirea costurilor, adică să știe de înainte cam care vor fi costurile și în funcție de asta, împărțim costurile pentru toți participanții. E o pătură foarte mică de oameni care își permit asemenea vacanță sau o asemenea aventură. Într-adevăr este o experiență once in a lifetime.
Reporter: Ați avut vreo cerere și de la vedete sau ceva de genul ăsta?
Oleg Margina: De obicei nu dezvăluim numele participanților.
Reporter: Zi-mi, te rog, de familia ta.
Oleg Margina: Offf!
Reporter: Tu care nu te desparți de ei.
Oleg Margina: Lipsa contactului direct cu familia este cea mai mare problemă de-a mea în toată această poveste. În rest, eu îmi trăiesc visul, dar lipsa familiei e o problemă și acum încerc să fac niște mișcări de promovare. Vreau să încerc să-i aduc pe barcă, ori toți împreună, ori câte una să mai stea cu mine.
Reporter: Fetele sunt de acord, agreează treaba asta sau sunt apropiate de ce faci tu?
Oleg Margina: Și da, și nu, pe de o parte, mă înțeleg. Pe de altă parte, mă solicită de fiecare dată.
Reporter: Dintre fete, cine ar fi mai deschisă spre călătorii?
Oleg Margina: Eva, cred că ar fi mai… Eva e cea mare. 19 ani, studiază la SNSPA. Sofia e mai casnică. 17 ani, e la Liceul Neculce.
În continuare sunt instructor de sailing, numai că țin toate lecțiile, prelegerile online. Această modă cu Zoom-ul a început în perioada pandemiei, dar s-a păstrat, în continuare se fac lecții online și îmi permit să le țin de pe barcă.
Reporter: În călătoria asta, ultimă, v-ați lovit, la escale, de greutăți, ați interacționat cu autoritățile portuare?
Oleg Margina: Absolut.
Reporter: De lucruri care țin de restricțiile care au fost și care mai sunt remanente?
Oleg Margina: Asta am simțit-o în Mexic și în Costa Rica, după care n-am mai avut nici o problemă. Ei au rămas cu restricții, cereau certificate de vaccinare. Noi am plecat în noiembrie 2022.
Reporter: Cu câte țări ați interacționat? Cu escală.
Oleg Margina: Mexic, Costa Rica, Ecuador, Galapagosul fiind teritoriu ecuadorian, Panama, Cuba, Republica Dominicană, Martinica, Santa Lucia, Portugalia.
Reporter: Vreo diferență între localnici?
Oleg Margina: Evident.
Reporter: Hispanicii?
Oleg Margina: Nu neapărat, diferența între cei din Martinica și cei din Mexic e ca de la cer la pământ. În Martinica sunt mai aproape de civilizația europeană, Mexicul cumva a reușit să-și păstreze specificul lor. În Mexic am stat vreo 3 săptămâni până am pregătit barca de plecare. Gândește-te că în Mexic am venit pe barcă, am avut vreo 3 săptămâni la dispoziție ca să pregătesc barca pe care n-am mai văzut-o, am văzut-o prima dată.
Reporter: Primul contact cu barca a fost cu expediția asta?
Oleg Margina: Exact.
Reporter: Scoția tot cu ea o faceți?
Oleg Margina: Da. E o barcă pe care am cumpărat-o cu încă doi prieteni, deci rămânem pe această barcă în continuare. De-asta spuneam că îmi trăiesc visul. Din păcate regatele din Marea Neagră nu mai prezintă interes, poate dacă găsesc o sponsorizare corespunzătoare, o să mă bag pe cursele Rolex, care sunt curse de 600 de mile, curse off-shore. Sunt trei locații, una cu plecare din Malta, Australia… Cu sponsorizare care să mă ajute să cumpăr măcar vele. Eu pentru regată am nevoie de vele noi. Să-mi permit să trag de aceste vele, să nu-mi fie milă de vele, să scot performanță. Un set de vele se ridică la 30.000. Mai nou se fac din dacron, întărit cu fibre speciale de teflon.
Reporter: Ce parte a bărcii e cea mai expusă uzurii?
Oleg Margina: Velele. După care rigging, catarg. Se numește greement. Greementul curgător și greementul fix. Ca să particip la o asemenea regată, aș avea nevoie de o sponsorizare serioasă, ca să-mi schimb greementul curgător și velele.
Reporter: Zi-mi de școală câteva vorbe.
Oleg Margina: Pentru școală lucrez în continuare pentru că sunt convins că e cea mai bună școală de sailing din România. Am văzut rezultatele mai multor școli inclusiv unele din străinătate. Tocmai de aceea colaborez cu ei, bine, pe lângă ei am și crescut.
Reporter: Set Sail nu-i a ta?
Oleg Margina: Nu, eu sunt angajat acolo. Sunt instructor la Set Sail Nautic School. Pentru înscrieri să acceseze pagina școlii. Cursul clasic este de o lună, cursul rapid este de 4 zile. La terminarea cursului, se obține certificatul de conducător de ambarcațiuni de agrement, cu lungimi cuprinse între 6 și 24 de metri. 24 de metri fiind enorm de mult.
În cursul de o lună e vorba de studiu teoretic, plus practică. Au două zile de practică în urma cursului. SetSail.ro. Cursul de 4 zile se numește curs intensiv, a fost conceput pentru cei care deja au mers cu barca, de exemplu cei care merg de ani de zile la regate, și au nevoie de acel certificat. Așa cum au pățit pescarii din Deltă, care au mers toată viața lor cu barca, și s-au trezit la un moment dat că au obligativitatea să-și obțină permisul.
Oleg și-a luat, după ce s-a întors din expediție, o pauză de vreo lună. Tânjea de dorul fetelor și soției. Dar, cum era de așteptat, și-a anunțat și următoarea plecare , de data aceasta, într-o călătorie mai scurtă și mai ușoară, accesibilă și amatorilor și iubitorilor de turism pe mare.
Reporter: Cine poate să vină pe barca voastră pentru o călătorie și de ce ar face-o?
Oleg Margina. Câteodată chiar fără să cunoască programul expediției, oamenii vin pe barca mea. De multe ori la întrebarea mea de ce, răspunsul a fost: încredere, siguranță, altfel de experiență, locuri noi.
De ce trebuie tu să participi la următoarea mea expediție? Pentru că: navigație oceanică, golful Biscaya, Bristol Channel, Irish Sea, maree, weather routing, posibil balene, orci, delfini etc.
Poți să vii cu câteva zile înainte și să vizitezi Cascais, Portugalia, și apoi să mai rămâi câteva zile în Irlanda și să vezi superbul Dublin. Ce vom exersa: navigație în regim de expediție, alegerea și ajustarea traseului în funcție de prognoza meteo, navigație single handed, posibil tactici de furtună (tertarolare, vele de furtună, ancoră de furtună etc). De ce nu trebuie să vii cu mine?
Pentru că: nu cluburi, nu restaurante, nu Netflix și alte platforme de streaming (abonamentul Starlink e cu trafic limitat), cel mai probabil puntea în poziție orizontală o să vezi numai după acostare în Belfast, sigur vei avea nevoie de câteva zile de respiro după ce te întorci acasă – lista nu este finală și se va completa pe parcurs. Preț: 500 euro + cheltuieli pentru provizii și motorină Durata călătoriei? Între 7 și 10 zile. Plecăm din Cascais pe 1.07.2023.
Se spune că cine s-a îndrăgostit de mare, călătorind pe valuri oriunde în lume, îi rămâne fidel toată viața. Marea, oricum i-ai spune ca întindere de apă, va fi iubita sa pentru totdeauna.
Și interviul pe care i l-am luat lui Oleg, la finalul lui, mi-a adus în minte minunatele versuri ale marelui poet spaniol Antonio Machado, din ”Călătorule”.
”Călătorule, sunt urmele tale/drumul şi nimic mai mult/călătorule, nu există drum/drumul se face mergând/Mergând doar croieşti cărare/iar de te uiţi înapoi/vezi poteca ce nicicând/n-ai s-o mai străbaţi, mergând/Călătorule, nu există drum/ci doar urme peste mare”
Citește și Alertă în Portul Constanța. O navă străină s-a scufundat în Marea Neagră, cui aparținea!
