20:20
Multor oameni li se pare delicioasă o tocăniță de vită. Iar unii nu se dau în lături nici de la cea de bizon. Dar ce ați spune dacă ați mânca preparatul respectiv folosind carnea unui mamifer care a trăit acum 50.000 de ani, în Epoca de Gheață? Câțiva oameni de știință și-au rezervat această neobișnuită plăcere, ei înfruptându-se dintr-o tocană făcută cu bucăți dintr-un bizon de stepă ce trăise, așa cum vedeam și în faimosul desen animat, în Ice Age.
Într-o seară din 1984, câțiva oaspeți norocoși s-au adunat în casa paleontologului Dale Guthrie pentru a se înfrupta dintr-o tocană preparată dintr-o „delicatesă” cu care te întâlnești o dată în viață: carnea unui bizon care a murit acum 50.000 de ani, descoperit în solul înghețat (permafrostul) din Alaska și botezat Blue Babe.
Goana după aur din Alaska, care a debutat la sfârșitul secolului XIX, a atras în zonă mulți mineri și prospectori. În timpul săpăturilor, aceștia au descoperit mumiile înghețate ale multor animale străvechi. Printre ele s-a numărat și Blue Babe, un bizon de stepă mumificat, descoperit în 1979 de soții Walter și Ruth Roman și cei doi fii ai lor, căutători de aur într-o zonă apropiată de Fairbanks .
Cadavrul lui Blue Babe a fost găsit aproape intact, lucru neobișnuit pentru rămășițele animalelor cu vechime similară. Apa din furtunul pe care îl foloseau a dezghețat o bucată din solul în care se afla Blue Babe, expunând o parte din rămășițele înghețate ale bizonului. Minerii și-au numit descoperirea Blue Babe, drept referință albastrul metalic al pielii animalului (n.r. – „blue” înseamnă albastru în limba engleză).
Bănuind importanța descoperirii, minerii au decis să contacteze Universitatea din Alaska, instituție care l-a trimis la fața locului pe paleontologul Dale Guthrie.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Guthrie a identificat animalul ca fiind un bizon de stepă din Epoca Glaciară. Pentru a evita deteriorarea cadavrului, Guthrie s-a hotărât să înceapă imediat săpăturile. Temându-se că părțile expuse ale cadavrului vor începe să se descompună, Guthrie a luat decizia să îl taie în mai multe bucăți. Apoi, bucățile au fost transportate la universitate și reînghețate.
În cele din urmă, capul și gâtul lui Blue Babe au fost, și ele, dezghețate, excavate și depozitate alături de restul animalului. La Universitatea din Alaska, savanții au început să analizeze creatura. Datarea cu carbon a unei bucăți de piele a indicat faptul că bizonul murise cu 36.000 de ani în urmă. Dar analize mai recente susțin că animalul ar fi trăit acum 50.000 de ani, scrie iflscience.com. Blue Babe a fost ucis de unul sau mai mulți lei americani (Panthera leo atrox), o subspecie arhaică dispărută, care a trăit în Epoca Glaciară în America de Nord.
Concluzia s-a bazat pe urmele de zgârieturi de pe spatele lui Blue Babe, pe urmele de dinți de pe piele, precum și pe o bucată de dinte de leu rămasă înfiptă în gâtul animalului. În plus, părul, dinții și coarnele bizonului, precum și conținutul său de grăsime indicau faptul că murise la începutul iernii. Datorită venirii iernii și faptului că leii nu au reușit să se întoarcă să-și termine masa din cauza temperaturii scăzute, bizonul a fost conservat.
Ce n-au reușit să facă leii preistorici a făcut echipa de cercetători. În 1984, când se pregăteau să expună bizonul, Guthrie și colegii săi au tăiat o bucată din carnea de pe gâtul animalului și au decis să facă din ea o tocană.
„Am avut Blue Babe la cină. Carnea era veche și un pic tare, dar cu o puternică aromă de Pleistocen (n.r. – epocă geologică al cărei sfârșit coincide cu ultima eră glaciară), dar nimeni nu s-a plâns de asta. Să fi făcut friptură din carnea de pe gât nu părea o idee bună, așa că ne-am decis la tocană. Iar dacă pui multe legume și condimente nu e deloc rea”, a mărturisit Guthrie, conform Atlas Obscura.
El a adăugat că la neobișnuita cină au participat o duzină de colegi din echipa ce a dezgropat bizonul din mormântul său de gheață. Nimeni nu a avut parte de vreo reacție neplăcută după ce au consumat carnea veche de 50.000 de ani. Astăzi, Blue Babe sau – mai bine zis – un model din ghips al bizonului, acoperit de pielea sa tăbăcită și tratată chimic, este expus la Muzeul Nordului, de la Universitatea din Alaska.
