EXCLUSIV

Care este dorința care nu i s-a îndeplinit lui Paul Surugiu – Fuego, până la 45 de ani! EXCLUSIV

Oana Pascaru 17.08.2021, 17:31

Paul Surugiu sau Fuego, cum îl cunoaște toată lumea, este unul dintre cei mai apreciați artiști din România, dar în același timp o persoană foarte discretă când vine vorba despre viața sa personală. Într-un interviu acordat reporterilor de la Impact.ro, vedeta ne-a vorbit despre activitatea sa profesională, despre perioada critică dar și despre ce își mai dorește acesta de la viață.

Ce nu face Fuego atunci când merge la mare. Nu i-a plăcut niciodată asta

Paul, ai fost vara aceasta pe litoral? Ai avut concerte/ spectacole?

Da, a fost o vară destul de plină! Am avut și evenimente private prin țară sau la Chișinău, dar în iulie, în mare parte, am fost pe litoralul românesc, atât în câteva spectacole la teatrele de vară, la rugămintea impresarului Bebe Mihu, cel care acum vreo douăzeci și ceva de ani mi-a acordat o șansă de a fi în spectacolele lui, cât și la locația de vis Cireșica. Am încercat să transform vara și să o fac diferită!

Am acceptat cu bucurie invitația de a cânta seară de seară la Cireșica, pentru că e o ipostază diferită, pentru că eu iubesc să fiu în mijlocul oamenilor și pentru că mi-a fost tare dor de asta. Publicul se distrează de minune și simt cumva că scopul meu este atins de minune! Eu oricum nu sunt un fan al mării și nici plajă nu fac. Dar am încercat să îmbin utilul cu plăcut și m-am regăsit în câteva locuri speciale pe litoral, fie că sunt în Vamă, la Olimp sau în Constanța!

Fuego nu face niciodata plaja
Fuego nu face niciodata plaja

Nu stă niciodată la plajă, nu-i place soarele

Cum au mers lucrurile? Au fost restrictii? Cum e viata unui artist pe litoral, în conditii pandemice?

Oamenii au nevoie de spectacol, de artă, de muzică, de relaxare, distracție, revenirea la ce a fost cândva. Cumva, uită de toate atunci când sunt în fața acestor bucurii. Sigur că se respectă anumite reguli de distanțare, sălile nu sunt pline, doar cu jumătate din capacitate. Peste tot se impun și se respectă anumite reguli de igienă, cu soluții și dezinfectanți.

Oricum, locurile în care am fost eu, adică teatrele de vară și locația Cireșica, au fost pline, dar oamenii au încercat totuși să nu se îmbulzească, să fie precauți și să se distreze cum o făceau cândva. Eu am fost într-un continuu du-te-vino, pentru că am avut și alte proiecte și evenimente.

După cum v-am spus mai sus, nu stau la plajă, nu ies la soare, nu suport și nu mi-a plăcut niciodată. Deci nu am fost în această ipostază. Am stat în cameră și am citit, am mers în locuri de poveste, am privit marea și i-am ascultat freamătul, dar noaptea mai mult.

Ce parere ai despre reluarea vietii dupa pandemie?

Paradigma vieții este total schimbată. Planează o incertitudine continuă, iar principalul subiect al nostru este legat de virus, pandemie, vaccin. Nu știu cum vom ajunge la ce a fost. Probabil niciodată sau peste mulți ani oricum! Mi-am dat seama că viața nu atârnă de ieri de azi de-un fir de ață și că oamenii trăiesc dintotdeauna într-o mare minciuna – aceea că le place să trăiască din plin, să ia bunătate din fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Dimpotrivă.

Trag cu dinții de orice fărâmă, uită să-și vadă de drum și au o bolnăvicioasă și chiar paranoică teamă de moarte. Eu n-am simțit-o. Și nu mi-e frică și sunt foarte rațional și profund când spun asta. Cunoaștem scopul nostru pe pământ și mersul firesc al lucrurilor. Cunoaștem că la un moment dat se poate termina, cu sau fără cerere, cu sau fără drept de apel. Și atunci de ce?

De ce să mă agăț de-un fir de ață, cu teama zilei de mâine? Nu! O trăiesc cu bine pe cea de azi, îmi văd de drum, am grijă de mine și de cei de lângă mine, dar nu mă înconjor cu fantasme ale eternității și nici nu mă dau deoparte de la suferințe.

Pandemia asta, cu toate malformațiile și greșelile ei, mi-a arătat cât de mici pot fi unii și cât de ușor influențabili. Mi-a scos mai în față răutatea din oameni și parcă m-a făcut să-mi dau seama, pentru vecie, că n-avem șanse de izbândă și că n-avem dreptul de-a ne da mari atunci când cineva, mai mult sau mai puțin corect, ne îngenunchează.

Și dacă e să-mi duc confesiunea mea la final, pentru voi, vreau să vă spun că eu am învățat să iubesc mai mult oamenii, deși uneori m-au rănit, am învățat să aștept și să încerc, ca întotdeauna, să văd optimismul dincolo de rău! Nu știu nici eu ce va fi, mi-e teamă și am întrebări și incertitudini, dar stau demn și încerc să trăiesc cea mai bună variantă din mine! Acum și mereu!

Ai incercat sa eviti acest virus? Ce masuri deosebite ai abordat?

Încă de la început, am încercat să fiu cât mai responsabil și să-mi iau toate măsurile de precauție. Ma inflamez rapid la astfel de subiecte, astfel că, spre disperarea tuturor celor apropiați mie, am avut o perioadă în care eram obsedat de dezinfectare și de tot ce ține de măsuri drastice. Ma spăl excesiv pe mâini, folosesc dezinfectant și mască, aproape peste tot, mai puțin pe scenă și la concerte.

Îmi întăresc imunitate cu medicamente și încerc să am grijă, pe cât se poate. Nu sunt nici extremist, pentru că, până la urmă, am ales să ies din casă și mi-am asumat acest risc. Pe parcursul acestei perioade, de anul trecut, dincolo de amânările și anulările tuturor evenimentelor, am și refuzat câteva, la începutul anului, nunți care încălcau regulile și la care m-aș fi expus inutil și am preferat să renunț pentru a nu crea nimănui un disconfort cu atitudinea mea.

Nu mă tem neapărat de moarte sau de suferință, în schimb am pierdut foarte mulți oameni dragi din cauza Covidului și cumva, fie că vreau sau nu, am fost afectat. Dar dincolo de toate, eu oricum sunt un om care are grijă de el! Dar chiar și așa, nu pot să nu fiu în mijlocul oamenilor, să vorbesc cu ei sau să facem poze când ne vedem!

Își aniversează ziua de naștere prin… muncă

Ce proiecte mai ai pe viitor? Unde te pot vedea fanii?

În primul rând mă pot vedea pe TVR 2, în fiecare duminică, de la ora 15.00. La finalul lui septembrie, dăm startul sezonului cu numărul șapte, un sezon interesant, cu premiere, surprize, celebrări, dar cu aceeași calitate care ne-a consacrat. Facem un divertisment clasic, decent, din care oamenii pot învăța ceva la final și de care, cred eu, e nevoie avidă pe o piață care mai mult îndobitocește, decât să educe! Mai apoi, pe 23 august, fix de ziua mea, celebrez prin … muncă, cum îmi place, cântând!

Voi fi pe scena Teatrului Național din București, într-un super show de … patru ore, de la 17.00 și de la 20.00, în care voi cânta mai toate piesele mele celebre și noutăți, alături de Prestige Orchestra, într-un spectacol special, live, cu lumini, dans și veselie multă. Îmi celebrez ziua în continuare, cu alte trei concerte, alături de bandul meu, pe 24, 25 și 26 august, la Vaslui, Iași și Pașcani.

Pregătesc și câteva expoziții pentru toamnă, clipuri și piese noi, dar toate detaliile le pot găsi oamenii pe pagina mea de Facebook oficială – Paul Surugiu-Fuego, acolo unde zilnic, de șapte ani, fără nici o întrerupere, scriu câte-o poveste frumoasă pentru ei.

Pot intra și pe canalul meu oficial de Youtube, deschis de vreun an jumate, dar unde găsesc o arhivă impresionantă de concerte, piese, poezii, duete și alte lucruri faine, pe FUEGO-PAUL SURUGIU! Și în noiembrie, pe 29 mai exact, dacă totul va fi în regulă, va avea loc concertul pop-simfonic grandios, alături de Orchestra Metropolitană și Corul Accoustic, ambele conduse de maestrul Daniel Jinga, fiind peste 150 de artiști pe scena Sălii Palatului din București!

Eu sunt de găsit ușor, fac multe, nu stau o clipă locului și am multe planuri de arătat, de demonstrat și de pus în aplicare, fiind omul provocărilor! Asta mă și menține iată, de peste 27 de ani, în atenția publicului român, deși nu fac parte din targetul comercial!

Când urmează să mai ai o colaborare cu scriitorul Adrian Artene? Mai ai alte colaborări de acest gen?

Adrian Artene este fratele pe care nu l-am avut niciodată. Este un talent scriitoricesc aparte, poet și jurnalist iscusit și am realizat împreună câteva cântece speciale. Cât de curând pregătim melodii noi, din poeziile sale superbe, asta pentru că eu în sine pun mare accent pe text, pe mesajul transmis de cântecele mele.

Am și cântece mai simple, cu versuri ușoare, dar nu prostesc oamenii, nu îmi bat joc de limba română și nu pun accentele prost, doar pentru a potrivi o rimă! De asta am colaborat mereu cu poeți, cu oameni din breasla cuvântului, care așază vorba potrivită pe muzică! Este și cazul lui Adrian Artene.

Versul său liniștește, trezind eternități pe care nu mulți făuritori de frumos reușesc să o facă. Se spune că fiecare are o anumită complicitatea cu vorbele sale. Eu cred că Adrian, dincolo de faptul că este un jurnalist cu experiență și un formidabil manager, reușind, alături de echipele sale, să facă performanțe notabile în ultimii ani în presa românească, își pune sufletul, parte cu parte, în iubirea poeziilor sale.

Prietenia noastră a început acum câțiva ani, când poemele lui au devenit lumină pentru muzica mea. De atunci până azi, am realizat împreună numeroase cântece care se bucură de succes, dar și două albume de autor cu maestrul Jolt Kerestely, în care recit versurile sale, pe muzica cerului, creionând cumva o stare de bine, o descriere elocventă a tot ce poate sufletul cuprinde în creația lui. Am colaborat cu o parte din cei mai mari poeți ai neamului românesc, din România și din Basarabia, cu oameni tineri, cu oameni care au har și care iubesc cuvântul!

Știu că în curând este ziua ta. În acest context, care este dorința care nu ți s-a îndeplinit până la această vârstă? Ce planuri mărețe, ce scopuri înalte sau ce puncte importante mai ai de bifat pe listă?

Exact! Pe 23 august, împlinesc 45 de ani și sunt tare mândru de ei, fără regrete, fără complexe și cu o libertate care-mi permite să fiu cum vreau, fără constrângeri, cu arta mea, proiectele mele și evoluția mea! Lista cu lucruri de bifat e lungă și cu siguranță nu voi reuși să le fac pe toate nici în trei vieți, la ce avioane am eu în cap, dar chiar și așa, îmi doresc nespus de mult să reușesc să văd toate locurile și culturile importante ale lumii, în vacanțe.

Îmi doresc să pot călători mai mult și să mă bucur mai corect de tot ce am realizat! Eu sunt bine cu mine, trăiesc fiecare clipă a vieții așa cum vine, iar pandemia m-a învățat să pun mai mare preț pe acum!

Nu sunt omul dorințelor mărețe. Mai ales acum, în timpul acesta ciudat pe care-l trăim, ar fi impropriu, ar fi deplasat să-mi doresc lucruri formidabile. De fapt nu mi le-am dorit niciodată, în special cele din plan material. Sunt un om chibzuit și am cumva de toate, fără ca astea să însemne extravaganțe majore.

Eu sunt un om modest, care trăiește la fel și care niciodată n-a făcut caz de cine este sau ce a realizat. Sunt bucuros cu ele, dar nu mă bat cu pumnul în piept și nici nu impun nimănui nimic. Vreau în schimb să trecem cu bine peste nebunia pe care o trăim, care mă rănește. Zilnic, din ce în ce mai tare, și care nu mă lasă să-mi fac profesia cum ar trebui, să mă exprim în voie și să fiu eu, în largul meu, un artist care-i deplin pe scenă, în mijlocul celor care l-au făcut ce este azi.

Dincolo de asta, vreau să rămân rațional, cumpătat și cu dragoste de lume și de viață. Vreau să pot crea și să pot oferi în continuare din ce însemn! Și-aș mai vrea să am norocul să depășesc cu mult cei 45 de ani, în care să fac tot atâtea și să am același aplomb.

Își dorește să ajungă în Rusia

Că tot e sezonul vacanțelor: trei locuri din România în care îți place să mergi, trei locuri din afară? Ce pasiuni are Paul Surugiu, pe lângă muzică?

Mi-e greu să fac un top 3 la orice capitol în viața mea. Nu pentru că nu aș avea opinii și preferințe certe, ci pentru că e nedrept să alegi doar atât de puține lucruri dintre cele care-ți plac la nebunie. Risc totuși, pentru voi!

În România prefer Cheile Bicazului, un loc mirific, fascinant, apoi satul Colțești, din județul Alba, în apropiere de Turda și de locurile copilăriei mele și desigur, POIANA MĂRULUI, acolo unde munții Bucegi sunt semeți și unde am prieteni buni și găsesc liniștea de care am nevoie. În afară e mai complicat acum, din pricina a ce trăim, dar iubesc Parisul și romantismul de pe străzile acestuia, iubesc Istanbulul și libertatea lui, partea orientală care este cumva, fără să vrem, și o componentă a noastră și desigur, nordul de vis al Italiei, cu Florența, Verona, Milano, Veneția. Aș vrea foarte tare să ajung în Rusia, la Moscova și Sankt Petersburg. Atunci topul meu, sigur, fără dubii, ar arăta altfel!

Pasiunile mele, pe lângă muzică și toate celelalte activități, televiziune, radio, concerte, imprimări și desigur, pictatul, care mă relaxează la maximul, sunt diverse. Spre exemplu sunt pasionat de arta plastică, mă informez și sunt un colecționar înrăit, pus la punct cu opera și viețile majorității pictorilor români din 1700 până azi.

Sunt un cinefil înrăit și nu ratez o clipă liberă pentru a vedea ceva nou. Ultimele filme văzute pe Netflix sunt Pasiune în orașul înghețat și desigur, Cruella! Am terminat și vreo câteva serii interesante, pe care vi le recomand cu toată căldura, cum ar fi STRĂINA, OZARK sau HOMELAND! Sunt pasionat de gătit și de tot ce e frumos și mă poate ajuta să mă dezvolt!

Urmăriți Impact.ro și pe