Plex este un serviciu de organizare de conținut de orice fel mai puțin cunoscut pe la noi. Compania se prezintă drept una care oferă servicii customizate, funcționează pe orice fel de device și, cel mai important, utilizarea e gratuită. Are însă o problemă deloc de ignorat: ar putea funcționa, de fapt, ilegal.
În era tehnologiei avansate, serviciile de streaming video au acaparat tot mai mult teren. Netflix, HBO Go – sunt platforme cu milioane de abonați. Oferă conținut original, dar preferă să adauge și producții vechi pe care, în urmă cu câțiva ani, ți le descărcai de pe site-urile ilegale cu „torrenți”.
După modelul „radio killed the video star” se poate spune și că platformele de streaming video au ucis site-urile de piraterie. Numai că încep să apară nemulțumirile și la adresa unor giganți precum Netflix.
Abonamentele se scumpesc și, dacă ți se întâmplă să plătești pentru mai mult de două astfel de servicii, riști să te pierzi în oferta extrem de stufoasă și să-ți fie greu să alegi ceva. Acum, există Plex.
Care-ți promite un serviciu pe cât de simplu, pe atât de atractiv.
Plex se recomandă drept o companie care vinde servere software pentru organizare conținutului pe care-l ai tu în laptop, calculator sau telefon. Intră aici atât filmele sau serialele, cât și pozele sau melodiile salvate în diverse foldere, potrivit The Verge.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Vine cu două componente: un dispozitiv software care-ți organizează, îți aduce în același loc conținutul media din computer și o interfață, similară unei aplicații care te lasă să navighezi prin diverse categorii. Până aici, toate bune, mai ales că totul pare foarte organizat.
Plex susține că tot conținutul organizat prin intermediul platformei poate fi accesat, ulterior, de pe orice fel de dispozitiv. Cu alte cuvinte, dacă ai un episod al serialului preferat pe computerul de acasă, dar tu ești în altă parte, îl poți accesa de pe telefon.
La fel și cu folderele de piese favorite, la care ai acces, din nou, de pe orice dispozitiv, oriunde te-ai afla.
Partea un pic mai interesantă a Plex vine abia acum. Serverele companiei funcționează absolut legal. Numai că ce e încărcat pe acele servere este, în mare parte, piratat. Pentru că, să fim serioși, nimeni nu a plătit pentru cantitățile alea de giga de muzică și filme din calculatorul personal.
Și Plex oferă și o altă facilitate: îți permite să împarți conținutul cu prietenii tăi. Și invers. Se poate crea, practic, un schimb de conținut (în mare parte piratat sau din surse pe care nu le-ai plătit) găzduit de o platformă care funcționează legal.
Într-un răspuns oficial dat pe acest subiect, reprezentanții companiei au răspuns sec: „Plex sprijină creatorii de conținut și nu e de acord cu pirateria„. Cu alte cuvinte, nu-i îndeamnă pe utilizatori să-și împartă conținutul, dar totuși le oferă această oportunitate.
Povestea Plex a început în 2007, când Elan Feingold a căutat ceva să-și umple timpul. S-a gândit cum și-ar putea conecta conținutul media din consola Xbox la laptop. Așa a apărut ideea organizării conținutului media într-un singur loc.
Compania a fost fondată peste doi ani, în 2009.
Majoritatea utilizatorilor de Plex susțin că folosesc serviciul pentru show-uri de televiziune (conținutul oferit de operatorul tău de cablu poate fi transferat, de asemenea, pe orice dispozitiv), filme, seriale și muzică.
E un serviciu care vine, practic, în completarea a ceea ce găsești pe Netflix, Amazon Prime sau HBO Go.
Dar e un serviciu care oferă și posibilitatea de a crea mici comunități online de prieteni. Care pot face schimb de conținut sau care pot asculta o melodie recomandată de cineva care a încărcat-o deja în propria librărie.
Sigur, dacă tocmai ce ți-ai filmat câinele și ai făcut un montaj drăguț ai vrea ca el să fie văzut de toți prietenii tăi. Dar dacă ai piratat ultimul film de la Hollywood la calitate bună, n-ai vrea oare să faci la fel?
