23:18
Carmen Papa a făcut parte din pleiada de tineri actori ai mijlocului anilor ’80, generație asociată cu filmele de mare succes „Liceeni”, „Extemporal la dirigenție” și „Declarație de dragoste”. Deși nu s-a numărat în prima linie a acelei generații de actori, avându-i ca principali exponenți pe Ștefan Bănică junior, Mihai Constantin, Tudor Petruț, Oana Sârbu, Elvira Deatcu, Delia Narte.
Carmen, de o frumusețe aparte, cu zâmbet hollywoodian și o privire cuceritoare, a rămas, fără putință de tăgadă, în istoria cinematografică românească a acelor vremuri.
Carmen a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie, cum era numită în acea vreme Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografie, în 1994. A fost atrasă de scenă, de tot ce era legată de teatru încă din copilărie. Și Carmen, acum stabilită în Haifa, Israel, de 25 de ani, unde locuiește cu soțul ei și fiica sa, își amintește și povestește în exclusivitate pentru IMPACT.RO, despre acele vremuri.
„Am fost inspirată în alegere de marea noastră actriță Olga Tudorache pe care am văzut-o la televizor pe când aveam 12 ani, recitând „Monastirea Argeșului”. Atunci mi-am decis drumul în viață! Asta îmi doream sa urmez! Teatru! În perioada liceului am activat oriunde puteam avea tangență cu teatrul.
Am fost, mai întâi, în trupa de teatru „Tinerimea Română”, ansamblu artistic al CC al UTC. Apoi am participat în mai multe spectacole la „Cantarea Romaniei”. Am făcut, Școala Populară de Artă, avându-l ca profesor pe Gabriel Oseciuc.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Așa am avut șansa să mă dezvolt ca actor „amator”, sub îndrumarea lui Grigore Popa si Constantin Fugașin. Acesta din urmă, ca regizor a montat în scenă „Opera de trei parale”, în care eu am jucat rolul Jenny Spelunca. Din acea distribuție mai făceau parte tineri aflați la începuturi ca și mine.
Printre aceștia, George Ivașcu, Marilena Chelaru, Andrei Duban. Tot cam în aceeași perioadă, pe când aveam doar 18 ani, am citit întâmplător un anunț într-un ziar cum că se căutau figuranți pentru filmări la „Masca de argint”. M-am dus la probă, am fost acceptată și, iată, așa mi-am făcut intrarea și în lumea filmului.”, a dezvăluit aceasta.
Carmen Papa a reușit să intre la IATC, apoi drumul spre afirmare a fost mai ușor, și ocaziile de a primi roluri s-au înmulțit. Și Carmen își continua povestea.
„În perioada aceea eram ocupată cu pregătirea pentru examenul de bacalaureat, cu pregătirea pentru admitere la IATC, aveam și nenumărate repetiții și mai mergeam și la tot felul de castinguri. Așa am fost aleasă, distribuită în filme ca: „Stare de fapt”, „Femeia în roșu”, „Crai de curte veche”, în care am făcut doar figurație, ca mai târziu, tot în urma unor castinguri, sa fiu distribuită în „Declarație de dragoste”, în „Liceenii”, „Căderea Constantinopolului”, „O călătorie de neuitat”, în regia lui Geo Saizescu, serial de televiziune din 1988 care se difuzează și în prezent, apoi în „Scrisorile prietenului”, în regia lui Mircea Veroiu.
Cele mai frumoase amintiri le are, însă, din perioada în care a jucat cu Ștefan Bănică Junior, Mihai Constantin, Tudor Petruț și Delia Narte, în seria „liceenilor”. Peste ani amintirile au rămas vii, Carmen Papa aducându-și aminte de fiecare coleg de platou de filmare în parte, așa cum era, fiecare în parte, la acea vârstă.
„Întâmplarea a făcut ca să fiu studentă, pe atunci, la clasa marelui Ion Cojar, același profesor pe care l-a avut și Ștefan Bănică. Noi, eu și Bănică, ne cunoșteam deja personal de la filmările „Liceenilor”. Bănică a fost crescut într-un mare respect față de valori. Țin minte că, studentă fiind în anul I, Bănică a venit în vizită la clasa domnului Cojar și a asistat la exercițiile noastre de improvizație (imitam animale).
Chiar s-a implicat fizic în a face împreună cu noi exerciții de clasă. Se vedea legătura specială între fostul lui profesor și el. După plecarea lui Bănică, Cojar ne-a povestit de talentul lui muzical, evocând o întâmplare dintr-o deplasare în Scoția. La sfârșitul anului de absolvire a clasei lui Bănică, în anul 1994 parcă, au fost invitați cu toții la un festival de teatru în Edinburgh, Scoția.
Într-o pauză de repetiții, Bănică a dat peste un pian pe scenă și, în stilul lui caracteristic, valabil și în ziua de azi, a început să cânte. În sală era un impresar, sau așa ceva, care, auzindu-l, i-a propus să rămână să concerteze într-un mare show care ar fi avut loc la câteva zile mai târziu. Un show în care ar fi trebuit să fie și Elton John. Nu s-a mai putut, însă, din cauze financiare. Ștefan, oriunde vedea un pian, și am fost la multe evenimente și petreceri cu el, făcea senzație.
Muncitor, serios în lucru, acordând respect, dar numai, și subliniez asta!, celor care-l meritau pe deplin. Un fiu extraordinar de grijuliu cu tatăl său pe care îl iubea enorm.”, a povestit Carmen Papa, pentru Impact.ro.
„Mihai Constantin era și este, desigur, este un imens talent! Nu doar băiatul marelui actor George Constantin! Îmi amintesc însă că, la acea vreme, avea o oarecare nesiguranță de sine. Avea, cum să spun, niște ușoare complexe, nefiind conștient, la vârsta sa de atunci, de valoarea lui.
Ne-am apropiat mult, ca prieteni, la filmările „Călătorie de neuitat”. Ne-am povestit multe și am fost lângă el și l-am consolat în momente dificile, încercând să-i întăresc încrederea în sine. Multe din complexele lui din tinerețe erau legate de aspectul fizic, nefiind conștient atunci de marele lui talent actoricesc!
Mihai este un prieten minunat și are un loc special în inima mea!”.
„Eh! Despre Tudor… Ce pot spune. Ne cunoaștem de foooarte mulți ani. De dinainte de filmări. Era student la regie în anul II, dacă nu mă înșel, când ne-am cunoscut. Un nebun frumos! Carismatic și inteligent cu alură de boier! Era atent și avea grija de noi toți. Eu așa l-am perceput. Ne dădea mereu sfaturi. Binevenite și de mare folos. Tudor, se vedea de departe, era intelectual, frumos (moștenire de familie, fiind nepotul lui Emanoil Petruț), un om cald și empatic și un prieten sincer.”
„Delia și Elvira. Ce fete! Primul contact cu cele două puștoaice de 16 ani (chiar erau eleve) l-am avut la filmările „O călătorie de neuitat”, în regia lui Geo Saizescu. Erau zgubilitice și…frumoase. Întâlnirea noastră a fost cam intimidantă pentru ele. Și am aflat, mai târziu după aceea, că au crezut că sunt un fel de babysitter, angajată la filmări pentru a avea grija de ele, deoarece erau minore.
Cu Delia am fost colegă de clasă, la IATC. Pentru că eu am intrat la Teatru, la facultate, la 24 de ani! În schimb, ea din prima încercare. Ambele fete erau și sunt foarte profi, dovada fiind succesele obținute în carieră. Confirmarea talentului vine în decursul anilor. Sunt foarte tenace, în afara faptului că sunt și frumoase!”, a continuat actrița
Despre Oana Sârbu, însă, nu pare prea multe de spus.
„Pe Oana am cunoscut-o mai puțin în perioada filmărilor, ea fiind o persoană mai introvertită. Așa mi se părea mie atunci. După ani, ne-am întâlnit și am avut plăcuta surpriza să întâlnesc o Oana volubilă, deschisă, caldă, exuberantă. Ce mai! O minune de om!”, a completat Carmen.
Carmen Papa și-a întrerupt cariera în teatru și cinematografie în 1997 când a fost cerută în căsătorie și invitată să se mute definitive în Israel, de către Victor Eduard, care fusese chiar vecin de bloc cu ea, chiar lângă Parcul Cișmigiu, până la vârsta de 10 ani, când puștiul, pe atunci, a plecat definitive în Israel.
„Noi ne scriam des și, când a venit odată în țară, în 1997, m-a întrebat dacă nu vreau să mă căsătoresc cu el. Fără să stau prea mult pe gânduri, am spus Da! Și mi-a zis, Știi că va trebui să renunți la cariera ta în teatru și film. Ești pregătită pentru asta? Iar eu mi-am evoluat puțin perspectiva și șansele mele la o carieră în țară și i-am spus că sunt pregătită să-l urmez”.
Așadar, Carmen Papa locuiește cu Victor Eduard de 25 de ani în Haifa și au o fată, Karin, care acum este anul III la Medicină, în București, la „Carol Davila”, dar și un băiat, pe nume Michael.
„Îmi este dor de ei toți, de acele vremuri … sper ca succesele obținute în carieră să nu-i fi schimbat și să fi rămas aceiași „frumoși nebuni” ai tinereții mele! Cu drag și dor, Carmen Tannenbaum (Papa)”, a mai ținut să spună, la final de poveste, Carmen, special pentru IMPACT.RO.
