Pe măsură ce războiul din Ucraina escaladează, expertul în arme și apărare Andy Weber explicat pentru The Telegraph de ce nu arsenalul atomic al Rusiei ar trebui să ne îngrijoreze. Există altceva, poate la fel de grav și care trebuie luat în calcul.
În primele ore ale zilei de 21 august 2013, rachete care conțineau agentul neurotoxic sarin au lovit suburbia Ghouta din capitala Siriei. A fost cel mai mortal atac cu arme chimice de la războiul dintre Iran și Irak. Estimările variază foarte mult, dar undeva între 281 și 1.729 de bărbați, femei și copii au murit înainte de ivirea zorilor, consemnează The Telegraph.
Martorii oculari au descris cum victimele au reușit să scape din casele lor, doar pentru a se prăbuși pe stradă cu spuma ieșindu-le din gură și nas. Cei care au fost expuși la o doză letală de agent neurotoxic au murit prin sufocare ca urmare a paraliziei respiratorii. Producția și depozitarea sarinului au fost interzise în 1997 prin Convenția privind interzicerea armelor chimice.
Andy Weber, secretarul adjunct al apărării al lui Obama, responsabil pentru programele de apărare nucleară, chimică și biologică, a fost cel însărcinat cu găsirea, îndepărtarea și distrugerea acestui arsenal hidos. În decursul a câteva săptămâni, 1 300 de tone de gaz „muștar” și agenți neurotoxici sarin și VX au fost distruse de echipa sa. În ciuda acestui fapt, agenții chimici – mai ales clorul – vor fi utilizați în mod repetat de regimul Assad din Siria, susținut de Rusia.
Săptămâna trecută, Weber, care acum face parte din Consiliul pentru riscuri strategice, a avertizat că armele chimice – sau chiar arme biologice care induc boli – ar putea fi folosite în Ucraina. Într-adevăr, el consideră că șansele ca un atac chimic sau biologic să fie lansat de armata rusă sunt mult mai mari decât riscul unui atac nuclear.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
„În ciuda fanfaronadei nesăbuite a lui Putin în ceea ce privește armele nucleare, utilizarea armelor biologice în Ucraina este mult mai probabilă.
URSS a avut cel mai mare program de arme biologice pe care lumea l-a cunoscut vreodată, iar părți ale acestuia au continuat neîntrerupt de la destrămarea Uniunii Sovietice. Rusia are trei instalații biologice militare care, din câte știm noi, nu au fost niciodată vizitate de non-ruși. Nu știm pe deplin ce pun la cale”, a declarat Weber.
Ca la un semn, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a evocat public spectrul armelor chimice și biologice. Acesta a afirmat că Rusia – fără a furniza dovezi – deținea informații potrivit cărora SUA ar fi îngrijorată de perspectiva pierderii controlului asupra laboratoarelor chimice și biologice occidentale secrete din Ucraina.
„Cred, și nu voi dezvălui secrete, dar avem date potrivit cărora Pentagonul este foarte îngrijorat de soarta instalațiilor chimice și biologice din Ucraina”, a declarat Lavrov în timpul unui discurs la sediul ONU din New York, la 1 martie. „Ei sunt îngrijorați că vor pierde controlul asupra acestor instalații”.
Sursele occidentale din domeniul apărării nu împărtășesc acest punct de vedere.
„Ucraina nu are astfel de laboratoare de armament”, afirmă contraamiralul John Gower, fost șef adjunct al Statului Major al Apărării și omolog pe termen lung al lui Weber la Ministerul Apărării, unde s-a specializat în domeniul armelor nucleare și al politicii de combatere a riscurilor CBRN (chimice, biologice, radioactive și nucleare). „Este semnatară a Convenției privind interzicerea armelor chimice și a Convenției privind interzicerea armelor biologice și cu toxine – ambele au norme sau regimuri de inspecție cu care Ucraina se conformează.”
Weber se teme că Kremlinul joacă o amenințare fictivă cu arme de distrugere în masă pentru a crea o justificare – un așa-numit „steag fals” – pentru ca Putin să-și lărgească gama de opțiuni militare. El subliniază că acest lucru ar urma manualul sirian: Regimul lui Assad ar da vina pe Isis sau pe afiliații Al-Qaeda ori de câte ori ar efectua un atac chimic.
Nu există nicio îndoială că Rusia are o istorie îndelungată în ceea ce privește producția de arme chimice și biologice. De asemenea, și-a arătat disponibilitatea de a le utiliza atât pe teritoriul național, cât și în străinătate, cu rezultate terifiante și letale.
Când rebelii ceceni au luat cu asalt un teatru din Moscova în 2002, trupele rusești au pompat un gaz care conținea carfentanil, un opioid de 10.000 de ori mai puternic decât morfina. Ideea era de a-i incapacita pe teroriști, dar gazul a sfârșit prin a ucide 120 de ostatici.