SPECIAL

A doua mare criză nucleară din lume, după cea a „rachetelor cubaneze” din 1962. Putin poate provoca dispariția omenirii

Cristian Botez 04.03.2022, 12:18
A doua mare criză nucleară din lume, după cea a „rachetelor cubaneze” din 1962. Putin poate provoca dispariția omenirii

Bomba nucleară, arma supremă, folosită doar de două ori în istoria modernă, de la elaborarea ei în anii ’40 ai secolului trecut, în toiul celui de-al doilea Război Mondial, a schimbat radical filosofia războiului din epoca modernă a omenirii.

Două lumi despărțite de un arsenal nuclear

Odată cu lansarea de către americani a celor două bombe nucleare, asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, pe 6, respectiv 9 august 1945, fapt ce a dus la terminarea conflagrației mondiale și înfrângerea axei Germania Italia Japonia, această armă a jucat un rol determinant în tot ce a însemnat confruntare dintre țări, în speciale între cele două mari puteri antagonice ale lumii, URSS, redusă după 1991 la Federația Rusă, și Statele Unite ale Americii.

Acestea antrenând în siajul lor, în sfera lor de influență alte state din cele două sfere geopolitice adunate sub cele două ideologii care au împărțit, practic, lumea în două. Comunismul și capitalismul, două lumi aparte angrenate de decenii întregi în ceea ce a fost supranumit Războiul Rece, care a divizat și a ținut într-o tensiune extremă cea mai mare parte a globului.

După destrămarea blocului comunist din Estul Europei, odată cu revoluțiile mai mult sau mai puțin sângeroase din țările foste membre al Tratatului de la Varșovia, practic toate vasale Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, urmată la scurt timp, în 1991 de dizolvarea URSS, se părea că acest supranumit Război Rece a luat sfârșit. Unii au sperat că definitiv.

Cu două luni în urmă Putin spunea că vrea pace

Dar, iată, întreaga lumea se află, acum, odată cu declanșarea de către Federația Rusă, în fața unei amenințări ce depășește cele mai sumbre previziuni. Și asta, culmea, la nici două luni de când, la data  3 ianuarie 2022, liderii marilor puteri nucleare ale Rusiei, Chinei, Marii Britanii, Franței și Statelor Unite au emis o declarație comună privind prevenirea utilizării armelor nucleare în război

„Declarăm că nu pot exista câștigători într-un război nuclear și că el nu trebuie să fie declanșat niciodată. Deoarece utilizarea armelor nucleare ar avea consecințe de anvergură, afirmăm, de asemenea, că armele nucleare – atât timp cât acestea continuă să existe- ar trebui să servească scopurilor defensive, să descurajeze agresiunea și să prevină războiul. Credem că proliferarea în continuare a acestor arme ar trebui împiedicată”, potrivit unei declarații publicate pe site-ul oficial de la Kremlin, „citadela rusească”, după cum este supranumit, care domină Piața Roșie din Moscova, o uriașă construcție fortificată, pentru cei care nu știu, care găzduiește administrația prezidențială. Fieful lui Vladimir Putin.

Și cu toate acestea, cu doar trei zile în urmă, pe 27 februarie, Putin a ordonat ca arsenalul nuclear ”de descurajare” să fie pus în alertă ridicată.

Omenirea, a doua oară în pericol nuclear după 1962

De la criza „rachetelor cubaneze”, după cum a fost denumită, din 1962, episod despre care vom reveni în acest articol, omenirea se află pentru a doua oară într-un pericol. De data aceasta mult mai mare, de a fi distrusă irevocabil, fiind foarte posibil ca, în caz de război nuclear la scară globală, să se producă extincția specie umane, dispariția definitive a acestei.

În urmă cu patru zile, liderul de la Kremlin a lansat un anunț care a înfiorat întreaga lume, declarând, nici mai mult nici mai puțin, decât punerea întreg arsenalului nuclear al Rusiei în stare de alertă, fază care, potrivit doctrine militare rusești, precede un atac efectiv asupra statelor inamice.

Amenințarea este reală și federația rusă se bazează pe o superioritate netă asupra inamicului, atât prin numărul uriaș al focoaselor nucleare pe care le deține, mai mare decât al oricărei țări inamice Rusiei, inclusive decât al statelor Unite ale Americii, cât și prin dispunerea, amplasarea acestora, care îi conferă avantajul, data fiind întinderea uriașă a teritoriului rusesc, de a lovi simultan cu rachete balistice amplasate terestru, pe avioane și pe submarine atomice, atât  Europa cât și continentul Nord-american.

La ora actuală, capacitatea nucleară a marilor puteri stă în felul următor.

Rusia, dispunere de focoase pe toată granița ei

Federația Rusă conduce detașat în ceea ce privește numărul de focoase nucleare, la începutul acestui an, potrivit unui raport publicat în 23 februarie anul acesta de Buletinului Oamenilor de Știință din Domeniul Atomic cifrelor oficiale, Rusia deținea 4477 de focoase nucleare. De precizat că o parte semnificativă din vehiculele de lansare de rachete, desfășurate de Rusia la granița cu Ucraina, au capacitatea de a lansa atât rachete nucleare cât și convenționale.

Încărcăturile nucleare sunt amplasate pe rachete balistice, fiecare din ele având până la 16 focoase nucleare, rachete care se află amplasate atât în silozuri nucleare, cât și pe platforme de lansare mobile. De asemenea, Rusia dispune de 10 submarine cu propulsie nucleară ce poate lansa rachete balistice cu focoase nucleare.

Fiecare dintre aceste submarin este capabil să transporte până la 16 rachete balistice nucleare, cu un număr total de aproximativ 800 de focoase.

Statele Unite ar avea aproximativ 3750 de focoase nucleare

Această cifră reprezintă, comparație sugestivă a dinamicii înarmării nucleare de la lansarea primei bombe atomice într-o situație de război, pe 6 august 1945 asupra orașului japonez Hiroshima, 88% din arsenalului nuclear al SU, în raport cu nivelul maxim de 31.255 de focoase nucleare, atins în 1967, la apogeul Războiului Rece.

De menționat și că Statele Unite reprezintă și prima putere care a declanșat o explozie nucleară și prima care folosește arme nucleare într-o situație de luptă.

De atunci, Statele Unite au produs 66,5 mii de unități de arme atomice cu peste 100 de modificări diferite.

Interesant este că în urmă cu un an, pe 3 februarie 2021, Rusia și SUA prelungeau cu cinci ani tratatul New START, tratat menit să mențină un control precis al al armelor la nivel global, inclusiv al celor nucleare. Potrivit acestui tratat, Rusia și SUA se obligau să dețină, fiecare în parte, maxim 1550 de arme nucleare.

Franța a refuzat constant să semneze tratate de pace

A treia mare putere nucleară a lumii după Rusia și SUA, este Franța cu aproximativ 300 de focoase nucleare. De-a lungul timpului, Franța a făcut notă aparte în cursa înarmărilor nucleare, refuzând decenii întregi să adere la tratatele nucleare semnate de celelalte state.

Până în prezent, Franța a efectuat mai mult de 200 de teste cu arme nucleare, pornind de la o explozie în colonia atunci franceză din Algeria și terminând cu doi atoli din Polinezia Franceză. Ultimul test nuclear făcut de Franța  avut loc în 1995.

China spune că nu va lansa bombe atomice

Marea putere din coasta estică a Rusiei, China, deține un număr de 270 de focoase nucleare. Primul test nuclear efectuat de această țară a avut loc în 1964, iar ultimul în 1996

Este singura putere nucleară care a decis să nu lanseze bombe nucleare sau să amenințe cu lansarea de rachete dotate cu focoase nucleare asupra statelor non-nucleare. Mai mult, la începutul anului 2011 China a anunțat că își va menține numărul rachetelor nucleare armele doar la nivel minim suficient.

Totuși, din acel an, oamenii de știință și inginerii de apărare ai Chinei au pus la punct patru tipuri de rachete balistice noi capabile să transporte focoase nucleare.

Marea Britanie: „dacă e nevoie, lansăm bomba”

Arsenalul britanic numără 215 focoase nucleare. Regatul Unit a efectuat primul test nuclear în 1952, iar ultimul în 1991.

Este singurul stat care nu a efectuat teste pe teritoriul său. Ca deținători încă, în deceniile care au urmat celui de-al doilea Război Mondial, ai unor vaste teritorii, colonii în toată lunea, britanicii au preferat să facă toate exploziile nucleare în Oceanul Pacific și în deșerturile nepopulate ale întinsei Australia.

În 1991 Maria Britanie a decis încetarea acestor teste Interesantă, însă, este declarația primului ministru de atunci al Regatului Unit, David Cameron, care a afirmat că „Anglia este gata să arunce câteva bombe, dacă va fi nevoie”. Fără a preciza, însă, în ce situație și împotriva cărui stat.

Pakistan: „vom face arme nucleare chiar de-ar fi să mâncăm iarbă”

Armata Pakistanului, Statul din Nord Vestul Indiei, ar avea dotare între 130 și 140 de de focoase nucleare, numărul acesta fiind incert, datorită lipsei unei transparențe totale în domeniu, deși acest lucru este stipulate în toate tratatele care privesc fabricarea bombelor nucleare. Interesant este că Pakistan a testat bomba atomică, într-un număr neindicat oficial, doar în 1998, și aceasta după ce marea sa rivală, India, intrase deja în cursa înarmării nucleare și părea de neoprit, fapt ce Pakistanul l-a considerat ca un real pericol.

După primul test nuclear efectuat de India, în 1974, Pakistanul și-a inițiat propriul program nuclear din India, din 1974, a fost doar o chestiune de timp înainte ca Islamabadul să-și dezvolte propriile arme. Și a rămas în istorie declarația primului ministru, de atunci, al Pakistanului:  „Dacă India își creează propriile arme nucleare, o vom face pe a noastră, chiar dacă va trebui să mâncăm iarbă”.  

India a renunțat definitv la testele nucleare

Deși India a făcut primul test nuclear în 1974, s-a recunoscut ca putere nucleară abia la finalul secolului trecut. Dar, după detonarea trei încărcături nucleare în 1998 a anunțat că renunță definitiv la efectuarea de alte viitoare teste.

În prezent, India deține un număr de aproximativ India 130-140 de focoase nucleare.

Israel nu se declară putere nucleară

Statul israelian ar o poziție aparte. nu a precizat niciodată că deține arme nucleare, dar nici nu a susținut contrariul. De altfel, Israel a refuzat să semneze orice tratat de neproliferarea a armelor nucleare.

Se estimează, însă, că ar deține în jur de 80 de focoase nucleare.

Poziția acestui stat, înconjurat de state arabe vrăjmașe, i-a determinat pe oamenii politici și liderii militari ai Israelului să monitorizeze cu atenție mișcările din țările vecine care ar avea vreo legătură cu inițierea și dezvoltarea vreunui program nuclear. Monitorizare care s-a transformat rapid în bombardarea direct, în 1981, a unor centrale nucleare din Irak.

Coreea de Nord

Regimul din Coreea de Nord a fost extreme de opac în ceea ce privește programul său nuclear. Doar când liderii de la Phenian au vrut să impresioneze lumea au făcut făcut public o parte din testele nucleare efectuate.

Primul în 2006, ultimul în 2018. Regimul închis al acestui stat face imposibilă cunoașterea exacta a numărului de focoase deținute, vehiculându-se cifre situate între 10 și 60 de focoase nucleare.

Zonele bombardate nuclear, afectate pentru totdeauna

Arma nucleară, arma supremă, capabilă de distrugere rapidă, cu efecte devastatoare care se pot întinde pe sute de ani, perioadă determinată de elementul radioactiv utilizat, fie că e orba de uraniu 235, fie de plutoniu. Și de distanța de la locul la care a fost detonată bomba. În cazul în care are loc un atac cu multiple focoase nucleare, într-un perimetru geografic relativ restrâns, efectele pot fi de asemenea natură încât să facă zone întregi incompatibile cu existența oricărei forme de viață.

Perioadele de înjumătățire a materialului radioactiv infiltrat în sol și ape poate varia între câteva sute de ani, cazul Plutoniului 238, pană la sute de milioane, dacă nu miliarde, în cazul Uraniului 235. Cifrele sunt descurajant, echivalente, din perspectiva umană, cu „pentru totdeauna”.

Pe scurt, potrivit oricărui manual de fizică atomică, „înjumătățirea unui element” este durata de timp necesară pentru ca mărimea valorii unei cantități să scadă la jumătate față de valoarea ei, măsurată la începutul perioadei. Deși noțiunea poate descrie orice descompunere exponențială, ea este folosită în special în fizica și chimia nucleară pentru descrierea fenomenelor de dezintegrare radioactivă.

De la Hiroshima și Nagasaki la amenințarea lui Putin

Bomba atomică are un istoric de aproximativ 80 de ani. 77 de la primele și singurele două utilizate într-o situație de război. Rod al unei munci titanice, a cercetării unui impresionant număr de oameni de știință de diferite naționalități, majoritatea însă evrei, bomba atomică a fot rezultatul unei competiții acerbe, contracronometru, între Germania nazistă, pe de-o parte, și puterile aliate, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Din fericire, un fel de a spune, totuși, cursa a fost câștigată de aliați. Astfel, la scurt timp de la elaborarea ei și după o serie de teste efectuate într-un deșert din Nevada, la circa 100 de kilometri de Las Vegas, Statele Unite au lansat primul atac nuclear asupra unei țări. Astfel pe 6 august 1945, asupra orașului Hiroshima, oraș al Japoniei aliate cu Germania hitleristă, au fost lansată prima bombă atomică. Bomba, botezată Fat Boy („băiatul gras”, traducere din engleză) a fost lansat dintr-un bombardier B-29, supranumit și el, Enola Gay. Încărcătura cu Uraniu 235 a ucis instantaneu în jur de 70.000 de oameni.

Trei zile mai târziu, pe 9 august, a fost bombardat și Nagasaki, folosindu-se de acesta dată Plutoniu. La Nagasaki au pierit în marea de foc declanșată, aproximativ 40.000 de oameni. efectele bombei mai puternice cu plutoniu fiind limitate de către relieful colinar din regiune. Cei mai mulți dintre oamenii uciși au fost transformați în umbre pe pietre sau vaporizați pur și simplu.

În anii ‘50 generalul MacArthur a vrut să lanseze 50 de bombe atomice în Nordul Coreei

Anul 1962, în timpul administrației J.F. Kennedy, URSS a amplasat în Cuba încărcături nucleare menite să lovească Statele Unite. A fost, un eveniment care avea să rămână în istorie cunoscut drept „criza rachetelor cubaneze”. Înainte de a face un scurt rezumat al acestui episod tensionat și periculos din timpul Războiului Rece, să amintim de un alt moment de aceeași intensitate.

În timpul războiului din Coreea, care a durat fix trei ani, între 1950 și 1953. A fost războiul dintre forțele armate ale Coreei de Nord, vădit orientate spre comunism, ceea ce a și rămas, fiind în prezent cel fanatic stat comunist din lume, și Coreea de sud, sprijinite de Statele Unite, care s-au angajat puternic în acest conflict.

Trupele americane au fost conduse de faimosul general Douglas MacArthur, erou al celui de-al Doilea Război Mondial. La un moment dat, generalul ar fi cerut administrației americane să lanseze asupra Coreei de Nord a nu mai puțin de 50 de bombe atomice. Din fericire pentru întreaga omenire, Administrația Kennedy a respins fără drept de apel solicitarea zelosului general.

1962, anul în care URSS a fost amenințat nuclear de SUA

Criza rachetelor cubaneze, din 1962 , a durat 38 de zile, începând pe 14 octombrie 1962 și încheindu-se pe 20 noiembrie, și a fost o confruntare între URSS și statele Unite ale Americii în legătură cu rachetele sovietice din Cuba. A fost momentul când Războiul Rece a fost foarte aproape de a deveni un război nuclear și să se transforme în al treilea Război Mondial. Potrivit declarației lui J.F. Kennedy, președintele SUA în acel moment, probabilitatea ca ce s-a întâmplat în Cuba să se transforme într-un conflict nuclear a fost de 50 la sută.

Criza a fost declanșată în momentul în care Kennedy a anunțat, într-o apariție televizată de maximă gravitate, că avioanele americane de spionaj U-2 au descoperit baze sovietice de lansare a rachetelor SS-4 Sandal în Cuba. Aceste rachete, purtătoare de focoase nucleare, reprezentau un pericol iminent, pentru că aveau o rază medie de acțiune de 2000 de kilometri, și era capabile, din acele amplasamente din Cuba, să lovească un număr mare de orașe americane, inclusive Washington DC, capitala SUA.

După reacțiile și intervențiile de ambele părți ale mai multor state, J.F. Kennedy și Nikita Hrușciov au început negocierile. În cele din urmă, pe 28 noiembrie, liderul de la Moscova, a anunțat intenția guvernului său de a demonta și îndepărta toate armele ofensive sovietice din Cuba.

Amenințări și ambiții nucleare în zona arabă

De atunci, cursa înarmării, nucleare în special, s-a domolit, după 1990, odată cu încheierea Războiului Rece,  destrămarea Blocului Comunist din estul Europei și desființarea Uniunii Sovietice. Ba chiar a intrat pe o pantă descendentă, marile puteri nucleare încheind trate de neproliferare a armelor nucleare.

În schimb, s-a activat, în anii 90, apoi tot mai mult în deceniile de după, tensiune din orientul Mijlociu și Apropiat. Israelul, o forță tot mai mare în regiune, era deja în conflictele care au urmat războiului de șase zile din Egipt, din 1967, de războaiele din Peninsula Sinai și Înălțimile Golan, de războiul arabo-israelian din 1974(izbucnit de Yom Kippur, ziua ispășirii, cea mai importantă zi de post evreiască)și de hărțuirea constantă din teritoriile Cisiordaniei, de luptele cu gruparea Hezbollah.

Treptat, Israel a început să fie vizat de țările arabe inamice dintr-o altă perspectivă. Cea nucleară. O primă acțiune preventive, ar spune unii, ar fi fost întreprinsă de Israel în 1981, când armata israeliană a bombardat centrale nucleare din Irak.

În ultima vreme, statul se simte amenințat de Iran, al cărui program nuclear este sub atenția întregii comunități occidentale, și, desigur, a Israelului.

La toate aceste manifestări din parte unor state belicoase, tentative de a atrage atenția, a speria sau chiar amenința cu o forță nucleară reală sau exagerată, prezentă doar la nivel declarativ, așa cum este cazul Coreei de Nord,  par copilării pe lângă pericolul actual.

Suspiciuni legate de sănătatea mintală a lui Putin

După punerea de către Putin arsenalului Federației Ruse în alertă, atacurile brutale armatei rusești, brutale, furibunde, îndreptate, după cum poate vedea o lume întreagă, chiar împotriva populației civile, este interpretată, dincolo de latura tragică a evenimentelor, ca un interval de așteptare, de pregătire unor pași decisivi. Se speculează mult, scenariile sunt multiple. Se vorbește de sănătatea mintală tot mai precară a liderului de la Kremlin, de un joc strategic abil făcut, de o cacealma în ceea ce privește amenințarea cu atacul nuclear.

Se vorbește, de asemenea de un posibil puci. Generalii din jurul lui Vladimir Putin, din toate armele, inclusiv din cadrul serviciilor de informații, nu par să se simtă confortabil în poziția în care comandantul lor suprem i-a pus în raport cu lumea întreagă, și, mai ales, cu propriul popor. ”dacă Rusia nu mai este în lume, de ce ar mai exista lumea”, ar fi declarant Putin. O declarație numai bună de studiat de instituțiile de sănătate mintală.

Comportamentul lui Putin denotă lipsă de discernământ și cum a spus chiar Traian Băsescu, fostul președinte al României, acum câteva zile, „Vladimir Putin arată că se află în imposibilitatea de a-și mai exercita atribuțiile de președinte al Federației Ruse”.

Cel mai eficient manifest anti nuclear: un documentar despre ”bolile de radiere”

Cele mai semnificative efecte ale unei arme nucleare sunt explozia și radiația termică și  se produc asupra zonelor și persoanelor direct afectate de aceasta. Armele nucleare au același mecanism de distrugere ca și explozivii convenționali, cu diferența că energia eliberată de un dispozitiv nuclear pe gram de exploziv este de milioane de de ori mai mare decât cea a oricărui compus chimic și că temperaturile atinse în jurul punctului de detonare ajung instant, aproape, 10 MK, temperatură atinsă doar în erupțiile solare.

În primele etape ale detonării, energia unui exploziv nuclear este eliberată sub diferite forme de radiații penetrante. Materia cu care interacționează această energie (aer, apă, stâncă) atinge rapid temperatura de fierbere , vaporizându-se și extinzându-se cu viteză mare.

Exact același lucru se întâmplă, evident, cu orice ființă vie. Mai clar, orice se află în apropierea imediată a unei explozii nucleare este pulverizat, vaporizat, practic,  instantaneu.

Practic, o gamă masivă de explozii nucleare ar putea provoca dispariția vieții pe Pământ și dispariția rasei umane, aducând planeta într-o stare primitivă, sălbatică și inospitalieră pentru orice ființă vie

De la arderea retinei, la boli de piele, cancere și alterarea ADN-ului

Dacă un om privește explozia unei bombe atomice, de la o distanță care nu-l face, totuși, să se dezintegreze instantaneu, poate suferi o orbire temporară, care poate dura între 40 și 60 de minute. Sau poate suferi arsuri de retina care se cronicizează li devin permanente sau care pot  provoca, în timp, orbirea definitivă.

Din formele cele mai ușoare de boli de radiere, care nu conduc la o moarte imediată, dar care provoacă suferință permanent., sun bolile de piele. De la „roșeață tranzitorie și inconsistentă”, asociată cu mâncărime, până la apariția de vezicule și ulcerații. Dozele mari de iradiere a pielii pot provoca pierderea permanent a părului, deteriorarea glandelor sebacee și de transpirație, fibroză, pigmentarea cutanată scăzută sau crescută, ulcerația cronică sau chiar necroza țesutului expus.

În ceea ce privește cancerul, tipurile acestei afecțiuni grave, asociate cu expunerea la doze mari de radiații  includ leucemia, cancerul de sân, de vezică urinară, de colon, de ficat, de plămâni, esofagian, ovarian, de stomac și mielomul multiplu.

De asemenea, dozele mari de radiații pot provoca daune ADN-ului. Dacă rămân nereparate, aceste deteriorări pot crea aberații cromozomiale grave sau chiar letale.

Toate cele de mai sus, din acest capitol dedicat bolilor de iradiere, o spune semnatarul acestui documentar, ar trebui să se afle, dis-de-dimineață, pe masa liderului de la Kremlin, alături de rapoartele de pe front, și cele ale serviciilor de informații.

Recomandare Video Impact.ro
Urmăriți Impact.ro și pe
Cristian Botez
Este reporter special și corespondent Impact.ro, încă din iunie 2021. Pregătit pentru cele mai periculoase zone de război din lume, Cristian Botez s-a remarcat de-a lungul carierei sale prin...