13:01
Economia zonei euro și moneda sa au fost afectate de o criză energetică tot mai gravă, astfel încât o înăsprire monetară mai agresivă din partea Băncii Centrale Europene nu va face mare lucru pentru a opri alunecarea euro.
Luni, euro a scăzut sub 0,99 dolari pentru prima dată de la sfârșitul anului 2002, după ce Rusia a oprit furnizarea de gaze naturale prin principala conductă către Europa, ceea ce a dus la creșterea prețurilor la energie și a sporit temerile legate de o criză a aprovizionării.
Slăbirea monedei va fi în centrul atenției la reuniunea de joi a Băncii Centrale Europene, deoarece un euro slab – în scădere cu 13% în 2022 – ar putea agrava inflația deja record prin importuri mai scumpe.
Unii factori de decizie au declarat că banca trebuie să acorde mai multă atenție euro decât în perioadele anterioare de slăbiciune, deoarece prețul gazelor este stabilit în dolari, iar un euro slab amplifică efectele creșterii costurilor energiei.
Piețele monetare cotează la 80% șansele unei creșteri supradimensionate a ratei de 75 de puncte de bază în această săptămână, însă analiștii consideră că acest lucru ar ajuta prea puțin moneda.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Această creștere mare a ratei nu va face nimic pentru a salva euro. Urmează o recesiune, iar preocupările geopolitice sunt incontrolabile”, a declarat Agnès Belaisch, strateg la Barings Investment Institute. „De fapt, șansele sunt mari ca majorarea ratelor dobânzii să coincidă cu inflația și recesiunea din 2023”.
Luni, Goldman Sachs a prognozat că euro va slăbi până la 0,97 dolari și va rămâne acolo în următoarele șase luni, deoarece distrugerea cererii, cauzată de criza gazelor, va duce la „o contracție mai profundă și mai lungă”.
Capital Economics și-a revizuit prognoza la 0,90 dolari pentru anul viitor – o prăbușire de 9% față de nivelurile actuale.
De luni de zile, euro a fost invers corelat cu prețul gazelor, ceea ce înseamnă că tinde să scadă atunci când prețurile energiei cresc. Prețul gazelor a urcat cu 255% în 2022, iar luni a sărit de 30%.
Șocul energetic își pune adânc amprenta, în timp ce datele sugerează că speculanții și-au mărit pariurile împotriva monedei.
UniCredit estimează că, în cei cinci ani dinaintea pandemiei COVID-19, UE a importat anual petrol și gaze în valoare de aproximativ 400 de miliarde de euro.
Dacă prețul petrolului s-ar menține la 100 de dolari pe baril, euro la paritate și prețul gazelor naturale la 100 de euro – de cinci ori mai mare decât media ultimilor cinci ani – costul ar sări la 600 de miliarde de euro, sau 6% din PIB, calculează Erik Nielsen de la UniCredit.
Economiștii și analiștii valutari estimează că scăderea economică va fi chiar mai severă decât se anticipa în urmă cu doar câteva luni.
„Povestea zonei euro se schimbă. În urmă cu câteva luni era: nu va fi recesiune. Recent s-a schimbat în: va fi recesiune, dar va fi superficială, a declarat luni, pe Twitter, Robin Brooks, economist-șef la Institute for International Finance. „În acest weekend am început să facem schimbarea finală: ne îndreptăm spre o recesiune profundă. Euro va scădea mult mai mult”.
Cu toate acestea, unii spun că BCE ar putea cel puțin să stopeze deprecierea euro cu creșteri mari ale ratelor în lunile următoare.
„Se poate spune că BCE poate contribui la încetinirea slăbiciunii euro, dar nu este clar că poate duce la o apreciere sustenabilă a euro”, a declarat George Saravelos, șeful global al departamentului de cercetare FX la Deutsche Bank, potrivit Reuters.
Euro a suferit mult mai puțin față de alte monede decât față de dolar, iar lira sterlină nu a fost nici ea susținută de o creștere a așteptărilor privind o majorare mai agresivă.
Un indice ponderat în funcție de comerț, urmărit îndeaproape de BCE, a scăzut luna trecută la cel mai scăzut nivel din februarie 2020, dar a fost mai mic pe tot parcursul anilor 2015 și 2016 fără ca BCE să intervină.
De asemenea, impactul scăderii euro asupra inflației nu este atât de mare pe cât cred mulți, a declarat Patrick Saner, șeful departamentului de strategie macro al SwissRe. El citează date oficiale pentru a arăta că o scădere de 10% a ratei de schimb efective nominale a euro duce la o creștere a inflației prețurilor de consum de 40-100 de puncte de bază un an mai târziu.
Dar, după cum observă Saner, „chiar și efectele marginale nu sunt tocmai ideale în prezent”.
Inflația a fost determinată de prețurile la energie, astfel încât prețurile de producție europene sunt în creștere.
Saravelos de la Deutsche Bank subliniază că rata de schimb efectivă a euro bazată pe inflația prețurilor de consum este aproape de minime record, dar indicele bazat pe prețurile de producție este aproape de maxime record.
Acest lucru înseamnă că competitivitatea zonei euro slăbește rapid – un șoc al termenilor de schimb care va afecta și mai mult economia.
