Analiză CNN: Cât de serioasă este amenințarea nucleară făcută de Putin

Discursul de miercuri al lui Vladimir Putin a fost chiar mai întunecat decât declarațiile făcute în primele ore ale începerii războiului din Ucraina, din 24 februarie. La începutul anului, președintele de la Kremlin avetiza Occidentul că Rusia va răspunde imediat cu consecințe care „vor fi așa cum nu ați văzut niciodată în întreaga voastră istorie”, dacă îi va sta în cale.

În discursul de miercuri, Putin a dus mai departe amenințările, spunând că va asigura „integritatea teritorială, independența și libertatea” cu toate mijloacele pe care le are la dispoziție.

„Iar cei care încearcă să ne șantajeze cu arme nucleare ar trebui să știe că vânturile predominante se pot întoarce în direcția lor”, a adăugat el.

Liderul rus a ridicat dramatic miza – chiar în momentul în care Rusia se lansează într-un proces grăbit de extindere a ceea ce constituie acea „patrie”, prin referendumuri organizate în grabă în teritoriile ocupate, care au ca scop absorbirea unor părți din Ucraina în Rusia însăși: Donețk, Luhansk, o mare parte din Kherson și Zaporizhzhia.

Putin justifică mobilizarea parțială

Anunțul acestor referendumuri de marți a fost atât brusc, cât și sincronizat. Ideea că acestea ar putea fi organizate în câteva zile în zone în care ostilitățile continuă este, la prima vedere, absurdă, mai ales că unii oficiali din aceste zone au propus amânarea voturilor privind aderarea la Rusia până la îmbunătățirea condițiilor de securitate. La fel de absurdă este și ideea că aderarea la Rusia a venit spontan din partea teritoriilor însele.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Matthew Schmidt, profesor asociat de securitate națională și științe politice la Universitatea din New Haven, spune că Putin se folosește de apelul la referendum pentru a justifica mobilizarea.

Putin are în vedere două audiențe. Anatol Lieven, director al Programului Eurasia de la Institutul Quincy, spune că vrea „să convingă SUA și/sau europenii să se apuce serios de negocierea unui acord de compromis pentru a pune capăt războiului, arătând că, în caz contrar, Rusia va lua măsuri de escaladare radicală care nu numai că vor forța Occidentul să escaladeze la rândul său, dar vor exclude orice pace posibilă pentru o perioadă lungă de timp”.

Alexander Baunov, de la Carnegie Endowment, o spune fără menajamente. Într-o serie de tweet-uri înainte de discursul lui Putin, el a scris că mesajul pentru aliații Ucrainei este acesta: „Ați ales să vă luptați cu noi în Ucraina, acum încercați să vă luptați cu noi în Rusia însăși sau, mai exact, în ceea ce numim noi Rusia”.

Schmidt spune că principala audiență a lui Putin este frontul intern. El încearcă să recâștige inițiativa și să înăsprească moralul publicului rus. De asemenea, este posibil ca el să spere la o revenire a popularității sale asemănătoare cu sprijinul public larg pentru anexarea Crimeii de către Rusia în 2014. „Mobilizarea nu este o decizie militară, ci mai degrabă o modalitate de a încerca să controleze narațiunea despre războiul pe care își dă seama că îl pierde”, a declarat el pentru CNN.

Pe fundalul veștilor proaste care se infiltrează acasă de pe front, Schmidt notează: „Moralul publicului este moralul armatei”.

„Putin trebuie să spună că Rusia Mare este atacată. Îi este foarte greu să vândă acest lucru; acest lucru îi pune conducerea sub o mare presiune”, adaugă Schmidt.

Baunov crede că obiectivul este de a transforma invazia Rusiei într-o țară vecină într-un război defensiv, o distincție care „ar face conflictul mai legitim în ochii rușilor obișnuiți, lăsând Kremlinul liber să ia orice decizie și să ia orice măsuri consideră necesare”.

Dar mobilizarea este un risc uriaș, spune Schmidt. Necesită timp: instruire, echipare, organizare – și nu face nimic pentru a îmbunătăți cele mai mari deficiențe ale Rusiei.

Provocări mari pentru recruții ruși

Moscova se confruntă cu aceleași obstacole logistice uriașe care au afectat ultimele șase luni de război. Forțele sale au suferit astfel de pierderi de material încât Ministerul rus al Apărării, potrivit oficialilor americani, a apelat la Coreea de Nord pentru muniții. Ultimul său eșec în regiunea ucraineană nord-estică Kharkiv a lăsat unele dintre unitățile de tancuri de elită grav epuizate.

„Mobilizarea parțială” anunțată de Putin pare, de asemenea, să se aplece asupra unor părți ale populației rusești care ar fi fost deja supuse unor presiuni semnificative pentru a se înscrie în efortul de război șubred al Rusiei.

Un panou publicitar care promovează serviciul militar prin contract cu imaginea unui militar și sloganul „A servi Rusia este o slujbă adevărată” se află în Sankt Petersburg la 20 septembrie 2022.

Ministrul apărării, Serghei Shoigu, a declarat că aproximativ 300.000 de rezerviști vor fi disponibili.

„Aceștia nu sunt niște oameni care nu au auzit niciodată de armată”, a spus Shoigu. „Aceștia sunt cei care au servit, au o specialitate de înregistrare militară, au avut experiență militară”.

Mobilizarea „nu va furniza tinerii ofițeri instruiți care pot conduce operațiuni de asalt împotriva unei armate care luptă de peste 3.000 de zile”, a declarat Schmidt pentru CNN, referindu-se la conflictul Ucrainei cu separatiștii susținuți de Rusia în regiunea Donbas din 2014, și nici nu va schimba o cultură care a luptat împotriva adaptabilității ucrainene.

Mergând pe calea nucleară

Putin nu ar fi putut să ridice miza într-un mod mai usturător prin referința sa directă la armele nucleare, dar observatorii nu sunt convinși că ar urma, sau chiar ar putea urma o astfel de amenințare, în ciuda insistențelor sale că nu blufează.

În iunie 2020, el a semnat un decret de actualizare a doctrinei nucleare a Rusiei, care necesită a fi citat în întregime. „Federația Rusă își păstrează dreptul de a utiliza arme nucleare ca răspuns la utilizarea armelor nucleare și a altor tipuri de arme de distrugere în masă împotriva sa și/sau a aliaților săi…”. Dar această propoziție se încheie cu o afirmație neobișnuită: „… și, de asemenea, în cazul unei agresiuni împotriva Federației Ruse cu utilizarea armelor convenționale, atunci când însăși existența statului este pusă în pericol.”

Lieven, de la Institutul Quincy, spune că este imposibil de spus dacă Putin ar fi de acord cu utilizarea armelor nucleare tactice, dar „pare îndoielnic că Rusia le-ar folosi dacă Crimeea însăși nu ar fi în pericol de a cădea”.

Până acum, a declarat Lieven, „strategiile lui Putin au eșuat în mod covârșitor, atât în ceea ce privește progresul militar pe teren, cât și presiunea economică asupra Occidentului pentru a căuta un compromis cu Rusia”.

Dar, spune el, „Rusia păstrează mijloacele de escaladare serioasă fără arme nucleare – în special, distrugerea infrastructurii ucrainene și uciderea liderilor ucraineni”.

Schmidt crede, de asemenea, că există un risc scăzut ca Putin să apeleze la arme nucleare tactice, „pentru că acest lucru va aduce NATO pe bune și el ar pierde armata rusă, sursa puterii sale”.

Această ultimă manevră este fidelă formei. Probabil că spulberă orice mică speranță că acest război se va termina curând, dar demonstrează, de asemenea, că opțiunile lui Putin se restrâng în fața unor deficiențe militare care sfidează orice soluție rapidă. Pe măsură ce cunoașterea magnitudinii pierderilor se adună, el trebuie să o egaleze cu o magnitudine egală de acțiune.