17:37
Veste tristă pentru români. Prințul Mihai Dimitrie Sturdza, un om de mare cultură și strănepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza, a murit la vârsta de 86 de ani, în Paris. Anunțul a fost făcut de directorul general al Institutului Cultural Român, Filip Lucian Iorga Bărbulescu, într-o postare pe o rețea de socializare.
”O veste teribil de tristă vine de la Paris. A trecut la cele veșnice prințul Mihai Dim. Sturdza, un mare aristocrat român și un mare genealogist. L-am cunoscut în timpul facultății, am colaborat cu texte și fotografii la Enciclopedia familiilor boierești, ne-am întâlnit de nenumărate ori, la Paris și la București, la evenimente științifice, lansări de carte, cafele sau sindrofii mondene (…).
I-am admirat întotdeauna sobrietatea și hărnicia, pasiunea și spiritul de sacrificiu cu care și-a dedicat ultimele decenii din viață recuperării istoriei boierimii române.
Cu câteva zile înainte de Sfintele Paști, am vorbit la telefon. Era nițel necăjit din cauza drumului pe care o ia omenirea, obligată de coronavirus, și se temea că nimic nu va mai fi “ca înainte”. Cu toate astea, lucra în continuare la Enciclopedia lui și visa să vadă noi volume apărute. În memoria Prințului Sturdza, am nădejdea că visul lui va merge mai departe. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a scris șeful ICR înntr-o postare pe Facebook.
Principele Mihai Dimitrie Sturdza s-a născut la București, în anul 1934 și a fost strănepotul unuia dintre cei mai cunoscuți domnitori ai Moldovei, Mihail Sturdza, care a domnit între anii 1834 şi 1849.
Anii tinereții nu au fost tocmai cei mai fericiți pentru principe din cazua represiunii comuniste. În 1952, a fost arestat, a primit o condamnare administrativă de trei ani, fără judecată, şi a fost închis, alături de alţi tineri din familii istorice româneşti, pentru „omisiune de denunţ şi atitudine duşmănoasă faţă de regimul de democraţie populară”.
A fost eliberat doi ani mai târziu, în 1954. în tot acest timp a trecut pe la Jilava, prin lagărul de triere Ghencea şi prin lagărele de muncă forţată de la Bicaz şi de la Oneşti.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]A terminat Facultatea de Filologie din București. Ulterior, a lucrat ca învăţător, la şcoala din comuna Merenii de Jos (astăzi în judeţul Teleorman), apoi ca traducător de documentaţie tehnică la un institut de cercetare din Bucureşti. În paralel, a continuat cercetările de istorie modernă.
În 1964 a plecat în exil şi s-a stabilit la Paris.
