În vârstă de 75 de ani, starea de sănătate a lui Cornel Constantiniu este una din ce în ce mai precară. Acesta are nevoie în totalitate ajutorul soției pentru a putea supraviețui.
Actor, compozitor și cântăret, Cornel Constantiniu se numără printre personajele marcante ale lumii culturale românești. Timp de mai bine de 40 de ani, acesta ne-a impresionat prin vocea și compozițiile sale, dar și prin duete de succes cu Angela Similea, Mirabela Dauer sau Mihaela Mihai.
O viață închinată scenei și un succes răsunător, dar un destin complicat, cu o cruce grea de dus. În urmă cu 27 de ani, marele artist român a fost diagnosticat cu Parkinson, iar de atunci necazurile au venit unul după celelălt: fratele său geamăn a murit răpus de cancer, iar el a suferit 6 intervenții chirurgicale.
Trei operații pe cord deschis în decursul a patru ani, ultima dată în luna aprilie a anului trecut, atunci când i s-a montat un neurostimulator. Datorită maladiei de care suferă din 1993, Cornel Constantiniu a suferit și trei operații pe creier. Prima a fost efectuată în Africa de Sud, la Cape Town, iar celelalte două la Viena. În ciuda tuturor acestor probleme de sănătate, artistul a continuat să urce pe scenă și să bucure o țară întreagă. Și-a ascuns durerea în spatele unui talent imens și a felului său vesel și carismatic de a fi.

Timpul, însă, a fost extrem de nemilos cu Cornel Constantiniu. În ultimii doi ani, artistul s-a mișcat din ce în ce mai greu, iar acum a căzut la pat. Artistul nu mai poate mânca singur, nu se mai poate mișca fără ajutor și are momente în care nu mai este lucid.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Marele domn al scenei românești este îngrijit, în permanență de soția lui, Domnița, cea care are grijă de soțul ei ca de un copil mic și care nu s-a plâns niciodată de greutăți sau neajunsuri. O femeie pentru care dragostea pentru familie a reușit să învingă orice obstacol.
O altă mare suferință a lui Cornel Constantiniu constă în faptul că ambii copii sunt stabiliți peste hotare, motiv pentru care îi vede extrem de rar. Anul trecut, în ultimul interviu pe care l-a acordat, acesta mărturisea cu lacrimi în ochi că se simte abandonat de toată lumea, de colegi, de organizatori, chiar și de presă. Un suflet mare, nobil, care a oferit bucurie unei întregi națiuni, plânge acum singur, afundat în uitare, neajunsuri și dureri trupești.